Schlegel m. nume a doi frați născuți la Bonn și renumiți ca critici și poeți, capii școalei romantice germane: WILHELM SCHLEGEL (1767-1845) și FRIEDERIC SCHLEGEL (1772-1829).

SCHLEGEL [ʃlégəl], 1. August Willhelm von S. (1767-1845), scriitor, filolog și istoric al literaturii și artei german. Prof. univ. la Jena și Bonn. Unul dintre fondatorii lingvisticii comparate. Alături de fratele său S. (2), teoretician al școlii romantice de la Jena; a constituit, împreună cu Tieck, Novalis, Fichte și Schelling, prima grupare romantică germană. A cultivat estetica romantică în opoziție cu clasicismul („Prelegeri despre beletristică și artă”, „Despre arta dramatică și literatură”). Sonete, epigrame, elegii. Cercetări asupra limbilor orientale. Traduceri. Friedrich von S. (1772-1829), scriitor, orientalist și filozof german. Frate cu S. (1). Animator și teoretician al școlii romantice de la Jena, care, sub influența filozofiei lui Fichte, a promovat o artă deschisă forțelor vizionare creatoare ale omului, visului, feericului, elementului magic și mistic. Împreună cu fratele său S. (1), a editat revista „Athenäum” (1798-1800). Studii asupra elenismului („Istoria poeților greci și romanilor”, „Despre studiul poeziei grecești”). Aforisme („Fragmente”), de o mare bogăție de idei, cultivând paradoxul ironiei; romanul „Lucinde”. A pus bazele studiului sanscritei („Despre limba și înțelepciunea indienilor”).