3 intrări
20 de definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
Sarica f. deal și podgorie în Tulcea.
SARICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. [Pl. și: sarice] – Lat. sarica (= serica).
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
sarecă sf vz sarică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sarică sf [At: VARLAAM, C. 492 / V: (înv) ~recă / A și: (reg) sarică / Pl: ~ici, sărici, (rar) ~ice / E: ml sarica] 1 Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase (de lână), pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. 2 (Pex) Material din care se confecționează sarica (1) Vz suman.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
șar4, ~ă a [At: H XVIII, 267 / Pl: ~i, ~e / E: srb šaren, šara] (Ban; d. animale) Pestriț.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
șarică sf vz sarică
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SARICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte. [Pl. și: sarice] – Din lat. sarica (= serica).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
SARICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă, fără mîneci (sau cu mîneci largi și lungi), țesută din fire groase de lînă, cu mițe pe din afară, pe care o poartă oamenii de la munte (mai ales ciobanii); țundră, bundă. Coboară Pe cărări de plai ciobanii... Cu căciula lor de oaie Și cu sarica pe umăr. TOPÎRCEANU, B. 22. Și pînă a vorbit acestea, eram și învălit într-o sarică. CREANGĂ, A. 24. ♦ Țesătura din care se face această haină. În cap poartă o glugă lucrată cu multă iscusință și făcută dintr-o bucată de sarică. ȘEZ. I 41. ♦ (Regional) Haină scurtă; suman scurt. Du-te, flăcăoaș, pînă la tîrgul cel mai aproape, vinde lucrușoarele acestea... apoi din paralele ce-i lua să-mi cumperi o sarică (suman scurt), o cămașă ciobănească. I. CR. I 73. – Pl. și: sarice (TEODORESCU, P. P. 510), sărici (DELAVRANCEA, S. 171).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SARICĂ ~ci f. Manta lungă și mițoasă, țesută din fire groase de lână și purtată, mai ales, de ciobani. [G.-D. saricii] /<lat. sarica
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sarică f. haină lățoasă a mocanilor și muntenilor. [Lat. vulg. SARICA = clasic SERICA].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
sárică (Munt. Trans, Pt.) și -ícă (Mold. Trans. Vc.) f., pl. ĭ (lat. sarica, îld. serica, n. pl. luat ca fem. d. sericus, de matasă, după numele Chinejilor, numițĭ de Romanĭ Seri; alb. šarkă, pv. serga, sargua, fr. sarge, serge, cat. sarja, sp. pg. sarga; vsl. sraka, ngr. siarka; ung. [d. rom.] szarika. V. cergă). Un fel de pelerină țesută din lână albă saŭ și alt-fel (lungă și mițoasă ca o tihoarcă), pe care o poartă munteniĭ ĭarna. – În Trans. și țundră și gubă. V. boboŭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
sarică s. f., g.-d. art. saricii; pl. sarici
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
sarică s. f., g.-d. art. saricii; pl. sarici
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
sarică s. f., g.-d. art. saricii; pl. sarici
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
sarică, sarici.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
SARICĂ s. țundră, (Maram.) gubă. (~ de cioban.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SARICĂ s. țundră, (Maram.) gubă. (~ de cioban.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
sarică (-ci), s. f. – Manta de lînă. – Mr. sar(i)că. Lat. sarĭca, în loc de serĭca (Densusianu, Hlr., 74; Pușcariu 1525; REW 7848), cf. calabr. sáraca, sárica, vb. fr. sarge, sp. sarga, ngr. σάριϰα (Rohlfs, EWUG, 1913; Rosetti, II, 66), alb. sarkë (Philippide, II, 654). Der. din doricul *σαριϰόν, în loc de σηριϰόν (Diculescu, Elementele, 422), nu pare probabilă. Din rom. provine mag. szárika (Candrea, Elemente, 403).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Sarica v. Sara 3.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Șar/a, -ica v. Sara 2.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F46) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F4) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
sarică, saricisubstantiv feminin
- 1. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. DEX '09 DLRLC
- Coboară Pe cărări de plai ciobanii... Cu căciula lor de oaie Și cu sarica pe umăr. TOPÎRCEANU, B. 22. DLRLC
- Și pînă a vorbit acestea, eram și învălit într-o sarică. CREANGĂ, A. 24. DLRLC
- 1.1. Țesătura din care se face această haină. DLRLC
- În cap poartă o glugă lucrată cu multă iscusință și făcută dintr-o bucată de sarică. ȘEZ. I 41. DLRLC
-
- 1.2. Haină scurtă; suman scurt. DLRLC
- Du-te, flăcăoaș, pînă la tîrgul cel mai aproape, vinde lucrușoarele acestea... apoi din paralele ce-i lua să-mi cumperi o sarică (suman scurt), o cămașă ciobănească. I. CR. I 73. DLRLC
-
-
- comentariu Plural și: sărici. DLRLC
etimologie:
- sarica (= serica). DEX '09