3 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

Sarica f. deal și podgorie în Tulcea.

SARICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. [Pl. și: sarice] – Lat. sarica (= serica).

sarică sf [At: VARLAAM, C. 492 / V: (înv) ~recă / A și: (reg) sari / Pl: ~ici, sărici, (rar) ~ice / E: ml sarica] 1 Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase (de lână), pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. 2 (Pex) Material din care se confecționează sarica (1) Vz suman.

șar4, ~ă a [At: H XVIII, 267 / Pl: ~i, ~e / E: srb šaren, šara] (Ban; d. animale) Pestriț.

SARICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte. [Pl. și: sarice] – Din lat. sarica (= serica).

SARICĂ, sarici, s. f. Manta țărănească lungă, fără mîneci (sau cu mîneci largi și lungi), țesută din fire groase de lînă, cu mițe pe din afară, pe care o poartă oamenii de la munte (mai ales ciobanii); țundră, bundă. Coboară Pe cărări de plai ciobanii... Cu căciula lor de oaie Și cu sarica pe umăr. TOPÎRCEANU, B. 22. Și pînă a vorbit acestea, eram și învălit într-o sarică. CREANGĂ, A. 24. ♦ Țesătura din care se face această haină. În cap poartă o glugă lucrată cu multă iscusință și făcută dintr-o bucată de sarică. ȘEZ. I 41. ♦ (Regional) Haină scurtă; suman scurt. Du-te, flăcăoaș, pînă la tîrgul cel mai aproape, vinde lucrușoarele acestea... apoi din paralele ce-i lua să-mi cumperi o sarică (suman scurt), o cămașă ciobănească. I. CR. I 73. – Pl. și: sarice (TEODORESCU, P. P. 510), sărici (DELAVRANCEA, S. 171).

SARICĂ ~ci f. Manta lungă și mițoasă, țesută din fire groase de lână și purtată, mai ales, de ciobani. [G.-D. saricii] /<lat. sarica

sarică f. haină lățoasă a mocanilor și muntenilor. [Lat. vulg. SARICA = clasic SERICA].

sárică (Munt. Trans, Pt.) și -ícă (Mold. Trans. Vc.) f., pl. ĭ (lat. sarica, îld. serica, n. pl. luat ca fem. d. sericus, de matasă, după numele Chinejilor, numițĭ de Romanĭ Seri; alb. šarkă, pv. serga, sargua, fr. sarge, serge, cat. sarja, sp. pg. sarga; vsl. sraka, ngr. siarka; ung. [d. rom.] szarika. V. cergă). Un fel de pelerină țesută din lână albă saŭ și alt-fel (lungă și mițoasă ca o tihoarcă), pe care o poartă munteniĭ ĭarna. – În Trans. și țundră și gubă. V. boboŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sarică s. f., g.-d. art. saricii; pl. sarici

sarică s. f., g.-d. art. saricii; pl. sarici

sarică s. f., g.-d. art. saricii; pl. sarici

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SARICĂ s. țundră, (Maram.) gubă. (~ de cioban.)

SARICĂ s. țundră, (Maram.) gubă. (~ de cioban.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sarică (-ci), s. f. – Manta de lînă. – Mr. sar(i)că. Lat. sarĭca, în loc de serĭca (Densusianu, Hlr., 74; Pușcariu 1525; REW 7848), cf. calabr. sáraca, sárica, vb. fr. sarge, sp. sarga, ngr. σάριϰα (Rohlfs, EWUG, 1913; Rosetti, II, 66), alb. sarkë (Philippide, II, 654). Der. din doricul *σαριϰόν, în loc de σηριϰόν (Diculescu, Elementele, 422), nu pare probabilă. Din rom. provine mag. szárika (Candrea, Elemente, 403).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

Intrare: Sarica
Sarica nume propriu
nume propriu (I3)
  • Sarica
Intrare: sarică
sarică1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F46)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarică
  • sarica
plural
  • sarici
  • saricile
genitiv-dativ singular
  • sarici
  • saricii
plural
  • sarici
  • saricilor
vocativ singular
plural
sarică2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F4)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sarică
  • sarica
plural
  • sarice
  • saricele
genitiv-dativ singular
  • sarice
  • saricei
plural
  • sarice
  • saricelor
vocativ singular
plural
șarică
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sarecă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: Șarica
Șarica nume propriu
nume propriu (I3)
  • Șarica
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sarică, saricisubstantiv feminin

  • 1. Manta țărănească lungă și mițoasă pe dinafară, țesută din fire groase de lână, pe care o poartă oamenii de la munte, mai ales ciobanii. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Coboară Pe cărări de plai ciobanii... Cu căciula lor de oaie Și cu sarica pe umăr. TOPÎRCEANU, B. 22. DLRLC
    • format_quote Și pînă a vorbit acestea, eram și învălit într-o sarică. CREANGĂ, A. 24. DLRLC
    • 1.1. Țesătura din care se face această haină. DLRLC
      • format_quote În cap poartă o glugă lucrată cu multă iscusință și făcută dintr-o bucată de sarică. ȘEZ. I 41. DLRLC
    • 1.2. regional Haină scurtă; suman scurt. DLRLC
      • format_quote Du-te, flăcăoaș, pînă la tîrgul cel mai aproape, vinde lucrușoarele acestea... apoi din paralele ce-i lua să-mi cumperi o sarică (suman scurt), o cămașă ciobănească. I. CR. I 73. DLRLC
  • comentariu Plural și: sărici. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.