SAHALIN, ins. rusească în S M. Ohotsk (NV Oc. Pacific), separată de țărmul continental prin str. Tătară, iar de ins. Hokkaidō prin str. La Pérouse (Sōya); 76,4 mii km²; 948 km lungime; 26-160 km lățime. Relief muntos în partea centrală, extins pe direcție NV-SE, sub forma a două lanțuri (Sahalin de Est și Sahalin de Vest). Alt. max.: 1.609 m (vf. Lopatin). Expl. de cărbune și petrol. Precipitații abundente. Păduri de conifere. Descoperită de navigatorii olandezi în sec. 17 și disputată de Rusia și Japonia. Prima așezare rusească a luat ființă în 1853, iar în 1855 S. a fost declarat posesiune comună a Japoniei și Rusiei. În 1905, Japonia ocupă S Sahalinului, iar în 1920 și partea de N a insulei, din care s-a retras, pe baza unei înțelegeri sovieto-japoneze din 1925. În aug. 1945, trupele sovietice ocupă parte de S a ins. și prin hotărârile Conferinței din Crimeea și de la Postdam, este retrocedată U.R.S.S.