6 intrări

18 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SABIN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația italică stabilită în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține sabinilor (1), privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

SABINĂ, sabine, s. f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărei frunze au proprietăți medicinale (Juniperus sabina). – Din fr. sabine, lat. sabina.

SABINĂ, sabine, s. f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărei frunze au proprietăți medicinale (Juniperus sabina). – Din fr. sabine, lat. sabina.

sabin2, ~ă [At: LB / Pl: ~i, ~e / E: lat sabinus, fr sabin] 1 smf Persoană care făcea parte dintr-o populație italică supusă de romani la începutul sec. III î. Hr. 2 a Care aparține sabinilor2 (1). 3 a Privitor la sabini2 (1). 4 a Caracteristic sabinilor2 (1).

sabin1 sn [At: LEXIC REG. 85 / Pl: ~e / E: ns cf friulanul sapin] Unealtă asemănătoare cu un târnăcop, folosită de lucrătorii forestieri.

sabi sf [At: ANTONESCU, O. / Pl: ~ne / E: lat sabina, fr sabine] (Bot; liv) Cetină(7)-de-negi (Juniperus sabina).

SABIN, -Ă, sabini, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația latină ce locuia în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. 2. Adj. Care aparține, care este caracteristic sabinilor (1) privitor la sabini. – Din lat. Sabini, fr. Sabins.

SABI s.f. (Bot.) Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. [< fr. sabine, it., lat. sabina].

SABI s. f. varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărui frunze au proprietăți medicinale. (< fr. sabine, lat. sabina)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

sabin adj. m., s. m., pl. sabini; adj. f., s. f. sabi, pl. sabine

sabin adj. m., s. m., pl. sabini; adj. f., s. f. sabină, pl. sabine

sabin s. m., adj. m., pl. sabini; f. sg. sabină, g.-d. art. sabinei, pl. sabine

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

sabin, sabine, s.n. (reg.) unealtă asemănătoare cu un târnăcop, folosită de lucrătorii forestieri.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

SABINE [sæbain], Sir Edward (1788-1883), geofizician britanic. Participant la expedițiile arctice ale lui J.C. Ross (1818) și W.E. Parry (1819-1820). Studii pentru determinarea magnetismului terestru; a descoperit (1852) relația dintre petele solare și furtunile magnetice terestre. Președinte al Societății Regale din Londra (1861-1871).

SABIN [séibin], Albert Bruce (1906-1993), virusolog american de origine rusă. A descoperit o serie de virusuri și metodele de vaccinare împotriva lor. Împreună cu J.E. Salk, a preparat vaccinul antipoliomielitic cu administrare orală și l-a aplicat în practică.

Juniperus sabina L. Specie care înflorește primăvara. Florile mascule mici, verzi, cele femele albe-gălbui. Pseudobace mici, globulare, negre-albăstrui, nutante, pedunculate, cu 1 sau 3 semințe. Frunze, mici, solzoase (opuse, deseori așezate imbricat pe 4. rînduri), sau aciculare (opuse, mai ascuțite, puțin îndepărtate, cu partea superioară plană, verdea albăstruie, iar cea inferioară convexă, glaucă, cu o glandă). Arbust pînă la 3 m înălțime, ramuri repente, scoarță maro-închis.

Intrare: Sabine
Sabine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sabine
sabine
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: sabin (adj.)
sabin1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabin
  • sabinul
  • sabinu‑
  • sabi
  • sabina
plural
  • sabini
  • sabinii
  • sabine
  • sabinele
genitiv-dativ singular
  • sabin
  • sabinului
  • sabine
  • sabinei
plural
  • sabini
  • sabinilor
  • sabine
  • sabinelor
vocativ singular
plural
Intrare: sabin (s.n.)
sabin3 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabin
  • sabinul
plural
  • sabine
  • sabinele
genitiv-dativ singular
  • sabin
  • sabinului
plural
  • sabine
  • sabinelor
vocativ singular
plural
Intrare: sabină (bot.)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabi
  • sabina
plural
  • sabine
  • sabinele
genitiv-dativ singular
  • sabine
  • sabinei
plural
  • sabine
  • sabinelor
vocativ singular
plural
Intrare: sabină (persoană)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • sabi
  • sabina
plural
  • sabine
  • sabinele
genitiv-dativ singular
  • sabine
  • sabinei
plural
  • sabine
  • sabinelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

sabin, sabiadjectiv

  • 1. Care aparține sabinilor, privitor la sabini. DEX '09
etimologie:

sabi, sabinesubstantiv feminin

  • 1. botanică Varietate de ienupăr din Europa meridională, ale cărei frunze au proprietăți medicinale (Juniperus sabina). DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:

sabin, sabinisubstantiv masculin
sabi, sabinesubstantiv feminin

  • 1. Persoană care făcea parte din populația italică stabilită în centrul Italiei antice sau era originară de acolo. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.