RĂDULEȚ, Remus (1904-1984, n. Hendorf, azi Brădeni, jud. Sibiu), inginer român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Contribuții în electrotehnică și electroenergetică, în domeniul teoriei generale a câmpului electromagnetic, al electrotermiei, al parametrilor regimului tranzitoriu în circuite electrice („Electricitatea și magnetismul”, „Bazele teoretice ale electrotehnicii”, „Metode de prognoză aplicate în energetică”). Coordonator și autor principal al „Lexiconului tehnic român” (18 vol.). Vicepreședinte (1961-1964) și apoi președinte (1964-1967) al Comisiei electrotehnice internaționale.

Răduc/a, -an, -ă,-ea, -u; Rădugoiu; Rădui, -a, -că; Rădul/ea, -escu, -eț, -ian, -ică, -in, -iu; Răd/un, -uș, -uț, -uțul, -uțoiu v. Radu II 2, III 22-40.