2 intrări
17 definiții
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RUGINI, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. A se acoperi cu rugină (I 1), a se umple de rugină, a prinde rugină. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii. 3. Refl. Fig. A deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual. – Din rugină.
RUGINI, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. A se acoperi cu rugină (I 1), a se umple de rugină, a prinde rugină. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, plante etc.) A căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii. 3. Refl. Fig. A deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual. – Din rugină.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
rugena v vz rugini
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rugeni v vz rugini
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rugina v vz rugini
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rugini [At: COD. VOR. 132/10 / V: (îrg) ~na, (înv) rugeni, (reg) ~ena / Pzi: ~nesc / E: rugină] 1 vi A face rugină (1). 2 vi (Fig; d. frunze, plante etc.) A căpăta culoarea ruginii (1). 3 vr (Rar; d. dinți) A se acoperi cu tartru. 4-6 virt (Fig) A (se) învechi. 7 vr (Reg; d. plante) A fi atacat de rugină (12). 8 vi (Reg; d. cereale, făină) A începe să fermenteze Si: a se încinge.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RUGINI, ruginesc, vb. IV. 1. Intranz. (Despre fier și obiecte de fier) A prinde rugină. Un adăpost de stuf în care rugineau trei semănători. GALAN, B. I 52. Pușculița-mi ruginește, Ținta-n ghioagă se tocește. ALECSANDRI, P. I 59. Coasa-n cui a ruginit Și eu, maică, n-am venit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. 2. Intranz. Fig. (Despre frunze, cîmp etc.). A căpăta culoarea galben-roșiatică a ruginii. Acest măreț și molcom apus de soare, întins ca o coadă de păun peste pădurile care începeau să ruginească. CAMIL PETRESCU, O. I 28. Era toamnă. Codrul de fagi începuse a rugini. VLAHUȚĂ, O. A. 503. 3. Refl. Fig. A se învechi, a nu mai corespunde, a nu mai fi actual. A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, M. 5.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A RUGINI ~ește 1. intranz. 1) (despre obiecte de metal) A se acoperi cu rugină; a se oxida. 2) (despre plante) A fi atacat de rugină. 3) fig. (despre vegetația de toamnă) A căpăta o culoare asemănătoare cu cea a ruginii; a deveni brun-roșcat. 2. tranz. A face să se acopere cu rugină; a oxida. Umezeala ~ește metalele. /Din rugină
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE RUGINI se ~ește intranz. pop. (despre concepții, idei etc.) A nu mai fi actual; a se perima. /Din rugină
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
ruginì v. 1. a face să prinză rugină: umezeala ruginește fierul; 2. fig. a se altera din lipsă de exercițiu: vechile instituții se șterg, s’au ruginit GR. AL.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ruginésc v. intr. (d. rugină). Prind rugină: feru ruginește în apă. V. tr. Fac să ruginească: apa ruginește feru. V. refl. Cuțitu s’a ruginit.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!rugini (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. ruginește, 3 pl. ruginesc, imperf. 3 sg. ruginea; conj. prez. 3 să ruginească
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
rugini (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ruginesc, imperf. 3 sg. ruginea; conj. prez. 3 să ruginească
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
rugini vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. ruginesc, imperf. 3 sg. ruginea; conj. prez. 3 sg. și pl. ruginească
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RUGINI vb. v. oxida.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RUGINI vb. (CHIM.) a (se) oxida, (pop.) a (se) cocli. (Un metal care s-a ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RUGINEȘTI, com. în njud. Vrancea, situată în zona de contact a Subcarpaților Vrancei cu C. Siretului Inferior, pe cursul inf. al râului Trotuș; 4.513 loc. (2005). Viticultură. Bisericile. de lemn Cuvioasa Parascheva (sec. 17), Sf. Gheorghe (1757-1758) și Sf. Nicolae (sec. 18, refăcută în 1914 după un incendiu), în satele R., Anghelești și Copăcești.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a-i rugini (cuiva) armătura expr. (er. – d. bărbați) a-și pierde virilitatea, a rămâne impotent.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv propriu (SP074MSP) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — |
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — |
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V401) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
rugini, ruginescverb
-
- Un adăpost de stuf în care rugineau trei semănători. GALAN, B. I 52. DLRLC
- Pușculița-mi ruginește, Ținta-n ghioagă se tocește. ALECSANDRI, P. I 59. DLRLC
- Coasa-n cui a ruginit Și eu, maică, n-am venit. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 197. DLRLC
-
- 2. (Despre frunze, plante etc.) A căpăta o culoare galben-roșiatică asemănătoare cu a ruginii. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Acest măreț și molcom apus de soare, întins ca o coadă de păun peste pădurile care începeau să ruginească. CAMIL PETRESCU, O. I 28. DLRLC
- Era toamnă. Codrul de fagi începuse a rugini. VLAHUȚĂ, O. A. 503. DLRLC
-
- 3. A deveni perimat, depășit, a se învechi, a nu mai fi actual. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A lumii temelie se mișcă, se clătește, Vechile-i instituții se șterg, s-au ruginit. ALEXANDRESCU, M. 5. DLRLC
-
etimologie:
- rugină DEX '98 DEX '09