Rudolf m. nume a doi împărați ai Germaniei: RUDOLF I (de Habsburg), ales împărat în 1273, pacifică țara și fu întemeietorul monarhiei austriace (1218-1298); RUDOLF II, rege al Ungariei (1572), al Boemiei și al Germaniei (1575), împăratul Austriei (1576), contemporan cu Mihaiu Viteazul, pe care îl ajută în contra Turcilor (1552-1612).

RUDOLF, lacul ~ v. Turkana.

RUDOLF, numele a doi împărați germani din dinastia de Habsburg; R. I de Habsburg (1273-1291) împărat (neîncoronat) și rege al Germaniei (1273-1291), landgraf al Alsaciei (1239-1291), întemeietorul dinastiei de Habsburg. încoronat rege german (1273), el a fost recunoscut de papa Grigore X numai după ce a promis că va organiza și conduce o cruciadă și că va renunța la drepturile imperiale în Pen. Italică, inclusiv asupra stăpânirilor papale. În 1276-1278, a supus autorității sale Austria, Stiria, Carintia și Carniola. L-a înfrânt pe Otokkar II al Boemiei la Marchfeld (1278). R. II, împărat (1576-1612), rege al Boemiei (1576-1611) și al Ungariei (1576-1608). Fiul împăratului Maximilian II. Preocupat de artă și astronomie (la Curtea sa din Praga au lucrat Tycho Brahe și Johannes Kepler), a neglijat conducerea Imperiului. A purtat războaie cu turcii și a încheiat tratate de alianță cu Sigismund Bäthori și cu Mihai Viteazul.

RUDOLF n. german. 1. – Popescu, ban. olt., 1716 (AO III 19); – Orghidan (Braș); Rodulful moșie (Ț-Rom 119) la 1418. 2. Scurtare obișnuită la sași: Rud Hannes, sas (Sd I – II 4). 3. Rud/a b. (Moț); -ești s. (Sur V; Gr Buc), sau subst. rudă. Cf. și Grud – Rudu; v. și Dulfu, Partea a III-a.

RUDOLF de Habsburg (1858-1889), arhiduce și prinț de Coroană al Austriei. Fiul unic al împăratului Franz Josef I. V. Mayerling.

RUDOLF von Ems (c. 1200-c. 1254), poet german. Romane în versuri cu caracter moralizator („Bunul Gerhart”) sau cavalerești de curte („Wilhelm von Orléans”. Autor al unei „Cronici universale” neterminate.