robia sf vz roibă¹

ROBIE, robii, s. f. 1. (În Evul Mediu, în Țara Românească și Moldova) Instituție caracterizată prin dependența totală a unui om față de stăpânul său. ♦ Captivitate, prizonierat. 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie.

roaibă sf vz roibă¹

robie sf vz roibă¹

robie sf [At: VARLAAM, C. 273 / Pl: ~ii / E: rob + -ie] 1 Stare, condiție socială de rob (1) Si: sclavie, (îvr) robitură. 2 Robire (1). 3 (Îvp) Prizonierat. 4 (Înv; îe) A face ~ (unei țări) A lua captivi, robi dintr-o țară. 5 Muncă (fizică sau intelectuală) grea. 6 Viață ca de rob (1). 7 Stare de dependență politică, socială și economică în care este menținută o țară, o clasă socială etc. Si: asuprire (5), exploatare (5). 8 (Îvr) Cucerire (2). 9 (Pop) Stare a unei persoane întemnițate Si: (Mar) robșag. 10 (Pex) Temniță. 11 (Fig) Subjugare, dependență a unei persoane față de un sentiment, o pasiune, o preocupare etc. Si: dominație (1), robire (4).

roghie sf vz roibă

roibă¹ sf [At: LB / V: (reg) mai~, robia, rodea, roghie, ~bie, rughie / Pl: ~be / E: ml robia] 1 Plantă erbacee cu flori albe-gălbui în ciorchini, cu rădăcina conținând o materie colorată roșie Si: garantă, otrățel, pațachină, (reg) buruiana-faptului, faptnic, rumenele {Rubia tinctorum). 2 (Bot; reg; îf robia) Soi de mazăre timpurie (Orbus vernus). 3 (Bot; reg) Dumbravnic (Melittis melissophyllum). 4 (Bot; reg) Rumeneală (5) (Potentilla procumbens).

rubie sf [At: ȘINCAI, în DR. V, 561 / Pl: ~ii / E: lat rubia] (Bot) Roibă¹ (1) (Rubia tinctorum).

rughie sf vz roibă¹

ROBIE, robii, s. f. 1. Stare, condiție socială de rob (1). 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care sunt ținute o țară, un grup social, un individ. 3. (Pop.) Menținerea unei persoane în temniță; p. ext. închisoare, temniță. – Rob + suf. -ie.

ROBIE, (rar) robii, s. f. 1. Stare, condiție socială de rob (v. sclavie), de iobag (v. iobăgie, șerbie) sau de captiv. Luau turcii pe atunci fete și muieri în robie. STANCU, D. 11. Șerbi ai pămîntului, pribegiți ca să scape de robie. C. PETRESCU, A. R. 55. Robia este o consecuență (= consecință) neapărată a sistemii de clacă, ea totdeauna a însoțit-o sau a venit îndată după dînsa. BĂLCESCU, O. I 137. ♦ Fig. Dominație. Bunurile spirituale eliberează pe tînăr de robia instinctelor și deschid orizont larg generozității. SADOVEANU, E. 47. 2. Stare de dependență politică, socială și economică în care este ținută o țară, o clasă socială, un individ. Curata voie bună și sfînta bucurie Din lanțul de robie nu pot să mai învie. ARGHEZI, V. 119. Vouă ce vă rămîne?... Robia viața toată, lacrimi pe-o neagră pîne. EMINESCU, O. I 60. Viața și robia nu pot sta-mpreună, Nu e tot d-odată pace și furtună. BOLINTINEANU, O. 58. ◊ (Personificat) Dă-mi tot amarul, toată truda Atîtor patimi fără leacuri, Dă-mi viforul în care urlă Și gem robiile de veacuri. GOGA, P. 7. 3. (Popular) Menținerea unei persoane în temniță; temniță, închisoare. Frunză verde iacă-așa, Temnița-i numai colea: Ce lucru poate să fie Să mă bage în robie Nelegat, nevinovat?... Numai mîndra m-o băgat! JARNÍK-BÎRSEANU, D. 101.

ROIBĂ, roibe, s. f. Plantă erbacee a cărei rădăcină conține o materie colorantă roșie, cu care se vopsesc fibrele textile (Rubia tinctorum); otrățel; garanță, pațachină. Foaie verde foi de roibă. MAT. FOLK. 184.

ROBIE ~i f. 1) Stare de rob; sclavie. Aflat în ~. 2) fig. Situație de dependență totală; sclavie. [G.-D. robiei] /rob + suf. ~ie

ROIBĂ ~e f. Plantă erbacee cu tulpina în patru muchii, cu frunze lunguiețe, dispuse în jurul fiecărui nod, cu flori gălbui și cu frunze mici, cărnoase, a cărei rădăcină conține o substanță colorantă roșie, folosită în industria textilă; garanță. /<lat. robia

brociu n. plantă numită obișnuit roibă. [Serb. BROČ].

robie f. 1. captivitate; 2. servitute, sclavaj.

roibă f. plantă din a cării rădăcină se extrăgea înainte o materie colorantă roșie (Rubia tinctorum). [Lat. RUBEA].

róbie, V. roĭbă.

robíe f. (d. rob. D. rom. vine sîrb. robija, muncă silnică). Servitute, sclavie, captivitate, starea de rob.

róĭbă și (Trans.) și róbie f., pl. e (lat. rŭbia, poate și supt infl. luĭ roĭb). O plantă erbacee acățătoare care e tipu familiiĭ rubiaceelor (rúbia tinctórum). Din rădăcinile eĭ se scotea în ainte o văpsea roșie. Poamele eĭ îs niște boabe roșiĭ care devin pe urmă negre. – Se numește și brocĭ, pațachină și rumenele, ĭar ca neol. garanță.

robie s. f., art. robia, g.-d. art. robiei; pl. robii, art. robiile (desp. -bi-i-)

roibă (plantă) s. f., g.-d. art. roibei; pl. roibe

robie s. f., art. robia, g.-d. art. robiei; pl. robii, art. robiile

roibă (plantă) s. f., g.-d. art. roibei; pl. roibe

robie s. f., art. robia, g.-d. art. robiei; pl. robii, art. robiile

roibă (plantă) s. f., g.-d. art. roibei; pl. roibe

ROBIE s. 1. v. sclavie. 2. sclavie, (fig.) lanțuri (pl.). (Aflat în ~ la turci.) 3. v. subjugare. 4. v. captivitate.

ROBIE s. v. arest, captivitate, închisoare, ocnă, penitenciar, prizonierat, pușcărie, temniță.

ROIBĂ s. v. rumeneală.

ROIBĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanță, otrățel, pațachină, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.

ROBIE s. 1. aservire, sclavaj, sclavie. (Stare de ~.) 2. sclavie, (fig). lanțuri (pl.). (Aflat în ~.) 3. aservire, înrobire, robire, subjugare, supunere, (fig.) înfeudare, îngenunchere. (~ unui popor străin.) 4. captivitate, sclavie, (livr.) servitute, (rar) sclavaj, (înv.) pradă, robire, robitură, sclavism, șerbie. (~ evreilor în antichitate.)

robie s. v. AREST. CAPTIVITATE. ÎNCHISOARE. OCNĂ. PENITENCIAR. PRIZONIERAT. PUȘCĂRIE. TEMNIȚĂ.

roibă s. v. RUMENEALĂ.

ROIBĂ s. (BOT.; Rubia tinctorum) garanță, otrățel, pațachină, (reg.) broci, faptnic, rumenele (pl.), buruiana-faptului.

Robie ≠ libertate

RÓIBĂ (lat. robia) s. f. Plantă erbacee perenă din familia rubiaceelor, înaltă de 50-80 cm, cu frunze verticilate, lanceolat-eliptice și cu flori gălbui în cime (Rubia tinctorum). Cultivată în trecut pentru substanțele colorante din rădăcină, folosite la vopsirea fibrelor textile. Utilizată și ca plantă medicinală, în special pentru afecțiunile renale.