Robert m. numele mai multor principi: ROBERT I, regele Franței (922); ROBERT II (Piosul), fiul și succesorul lui Hugo Capet (996-1031); ROBERT DIAVOLUL, duce de Normandia, părintele lui Gulielm Cuceritorul (1035); ROBERT GUISCARD, v. Guiscard.

Robert m. nume a trei regi ai Scoției, din cari ultimii doi aparțin familiei Stuart (1370-1406).

Carol-Robert m. rege al Ungariei, învins și alungat de Alexandru Basarab, Domnul Munteniei (1307-1342).

ROBERT [róbət], numele a trei regi ai Scoției. Mai importanți: 1. R.I. Bruce (1306-1329). A învins la Bannockburn (1314) armata engleză, condusă de Eduard II. Prin tratatul de la Northampton (1328) l-a silit pe regele englez Eduard III să renunțe la stăpânirile din Scoția și să-l recunoască ca rege. 2. R. II Stuart (1371-1390), primul rege din dinastia Stuart (Stewart). În timpul domniei sale, scoțienii au invadat în mai multe rânduri Anglia (1378-1388).

ROBERT [robér], Hubert (1733-1808), pictor, grafician, decorator și proiectant de grădini francez. Precursor al romantismului. Supranumit „Pictorul ruinelor”, peisajele sale („Pont du Gard”) înfățișează lumea antichităților din Italia și din Franța și se caracterizează prin rigoarea perspectivei și dozajul subtil al luminii („Portul Ripetta din Roma”). Preocupări în amenajarea parcurilor (Versailles, Compiègne, Rambouillet).

ROBERT [robér], Paul (1910-1980), lexicograf și editor francez. A condus lucrările „Dicționarului alfabetic și analogic al limbii franceze”, ale „Micului Robert” (Petit Robert) și ale „Micului Robert de nume proprii”. A fondat Editura Robert (1951); ulterior a publicat în coeditare cu Editura britanică Harper Collins.

Robert Împrumut modern din apusul Europei unde, sub diferite forme, este foarte frecvent, Róbert este un vechi nume de origine germanică atestat încă din sec. 6 sub forma Hródebert. La origine un compus, acesta este format din două elemente curente în antroponimia germanică: hrod-, hroth- „faimă” (goticul hrotheigs „faimos, vestit”, germ. Ruhm „faimă, glorie”), ca în → Clotilda; Ludovic; Roland; Rudolf etc. și berth „strălucitor, ilustru, celebru” (goticul bairths, engl. bright etc.) ca în → Albert; Berta, Herbert etc. Latinizat, numele apare în sec. 7 sub forma Rodebertus și apoi Robertus, păstrat cu foarte mici modificări în partea finală, în limbile romanice din apus. Răspîndirea lui Robert a fost sprijinită în trecut și de cultul unor sfinți care apar în calendarele catolice, iar în epoca modernă, de tradiție, istorie, literatură. Pentru feminin se folosește Robérta, dar mult mai frecvent apare Robértina. Este interesant să amintim că între numele în discuție și cuvîntul robinet este o strînsă legătură, acesta din urmă fiind la origine un nume personal din familia lui Robert: în cunoscutul Roman de Renart, Robin (derivat din Rob, hipoc. lui Robert) era numele unui berbec și cum robinetele erau la început decorate cu un cap de berbec, de prin sec. 15 numele personal Robinet începe să fie folosit cu noul sens de substantiv comun, așa cum îl cunoaștem noi astăzi. ☐ Engl. Robert, Rob(y), Robin, Bob(y), fr. Robert, Roby, Robin, Robinet (Robespierre este compus cu Pierre), germ. Robert, Ruprecht, Robertine etc., it. Roberto, Roberta, Robertino, Robertina, magh. Robert, Rupert, Roberta, Robertina, rus. Robert. ☐ Robin Hood, erou legendar din baladele populare engleze cunoscut astăzi în întreaga lume; Rob Roy, roman de W. Scott; Robert Diavolul, operă de Meyerbeer.

CAROL I ROBERT, rege al Ungariei (1308-1342). Fondatorul dinastiei de Anjou în Ungaria. Politică de întărire a autorității centrale. A purtat războaie fără succes împotriva Veneției, Serbiei și Țării Românești; înfrînt în 1330, la Posada, de Basarab I, domnul Țării Românești.

ROBERT I GUISCARD [robér giskár] (c. 1015-1085), duce normand. A condus campania de cucerire a Siciliei și a S Italiei de la arabi și bizantini, întemeind aici un stat normand. A recunoscut suzeranitatea papei Grigore VII, pe care s-a obligat să-l sprijine împotriva împăratului german Henric IV. În 1083 a întreprins o expediție împotriva Imp. Bizantin.

ROBERT-HOUDIN [robér-hudən], Jean Eugène (1805-1871), magician francez. Celebru în epocă pentru inovațiile în echipamente și dispozitive mecanice și efecte electrice, considerat părintele iluzionismului modern. În 1845 a deschis la Paris un teatru (Serile fantastice) specializat în iluzionism. Memorii.

ROBERT-JONES [robér-ʒon], Philippe (n. 1924), istoric și critic belgian de artă. Prof. univ. la Bruxelles. Conservator-șef al Muzeelor Regale de Arte Frumoase din Bruxelles (1961-1985). Numeroase lucrări („Caricatura franceză între 1860 și 1890”, „Presa satirică ilustrată între 1860 și 1890”, „Arta majoră”, „Pictura nerealistă a sec. XIX”). Autor de poeme. M. de onoare al Acad. Române (1997).