14 definiții pentru ricoșeu
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
- enciclopedice (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RICOȘEU, ricoșeuri, s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic până la 20°; p. gener. schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. ♦ Fig. Efect invers, indirect. ◊ Tragere prin ricoșeu = tragere în care se folosesc efectele exploziei proiectilelor care au ricoșat. [Var.: ricoșet s. n.] – Din fr. ricochet.
ricoșeu sn [At: BUL. FIL. VI, 18 / V: ~et (Pl: ~ete) / S și: ~ochet / Pl: ~ri / E: fr ricochet, ger Rikoschett] 1 Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul (sau un alt obstacol) sub un unghi mic până la 20° Si: ricoșare. 2 (Pgn) Schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. 3 (Ccr) Obstacol care face să ricoșeze proiectilele. 4 (Fig) Efect invers. 5 (Îs) Tragere prin ~ Tragere în care se folosesc efectele exploziei proiectilelor care au ricoșat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RICOȘEU, ricoșeuri, s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic, până la 20°; p. gener. schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. ◊ Tragere prin ricoșeu = tragere în care se folosesc efectele proiectilelor care au ricoșat. [Var. ricoșet s. n.] – Din fr. ricochet.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
RICOȘEU, ricoșeuri, s. n. (Mai ales la pl.) Faptul de a ricoșa; săritură înapoi, schimbare de direcție a unui proiectil (p. ext. a altui lucru) cînd se lovește de un obstacol. ♦ Fig. Efect indirect.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RICOȘEU s.n. v. ricoșet.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RICOȘEU s. n. faptul de a ricoșa; schimbare a traiectoriei unui proiectil (glonț) când se lovește de un obstacol; proiectil care a suferit o astfel de deviere. ◊ (fig.) efect invers, indirect. (< fr. ricochet)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
RICOȘEU ~ri n. 1) v. A RICOȘA. 2) fig. Consecință indirectă a unei acțiuni. /<fr. ricochet, germ. Rikoschett
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RICOȘET s. n. v. ricoșeu.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RICOȘET s. n. v. ricoșeu.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
ricoșet sn vz ricoșeu
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RICOȘET s.n. Schimbare a traiectoriei unui proiectil cînd se lovește de un obstacol; (p. ext.) proiectil care a suferit o astfel de schimbare de traiectorie. ♦ (Concr.) Obstacol care face să ricoșeze proiectilele. ♦ (Fig.) Efect invers, indirect. [Pl. -te, -uri, var. ricoșeu s.n. / < fr. ricochet].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
ricoșeu s. n., art. ricoșeul; pl. ricoșeuri
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
ricoșeu s. n., art. ricoșeul; pl. ricoșeuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
ricoșeu s. n., art. ricoșeul; pl. ricoșeuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RICOȘÉU (RICOȘÉT) (< fr.) s. n. Faptul de a ricoșa. ♦ (MILIT.) Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când lovește pământul sau alt obstacol sub un unghi până la 20°; proiectil care a suferit o astfel de schimbare. Invenția acestui tip de lovitură îi aparține inginerului francez Sébastien Le Prestre de Vauban. ♦ Fig. Efect invers, indirect.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv neutru (N52) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
ricoșeu, ricoșeurisubstantiv neutru
- 1. Faptul de a ricoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- 1.1. Înscriere a proiectilului pe o nouă traiectorie când întâlnește pământul sau alt obstacol sub un unghi mic, până la 20°. DEX '09 DLRLC DN
- 1.1.1. Proiectil care a suferit o astfel de schimbare de traiectorie. DN
- 1.1.2. Obstacol care face să ricoșeze proiectilele. DN
- 1.1.3. Schimbare de direcție a unui lucru când se ciocnește de un obstacol. DEX '09 DLRLC
-
- 1.2. Efect invers, indirect. DEX '09 DLRLC DN
- 1.2.1. Tragere prin ricoșeu = tragere în care se folosesc efectele exploziei proiectilelor care au ricoșat. DEX '09
-
-
etimologie:
- ricochet DEX '09 DEX '98 DN