reni s vz renie

Reni pl. orășel în Basarabia aproape de gura Prutului: 12.000 loc., port pe Dunăre, spre răsărit de Galați.

ren¹ sm [At: ISIS (1856), 35/35 / Pl: ~i / E: fr renne] Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarne ramificate (atât la mascul, cât și la femelă), care trăiește în tundrele din nordul Europei, Asiei și Americii de Nord, și care, domesticit, servește ca animal de tracțiune (Rangifer tarandus).

REN, reni, s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarne ramificate purtate de mascul și de femelă și care trăiește în regiunile arctice sălbatic sau domesticit (Hippelaphus; Cervus tarandus).

REN s.m. Mamifer rumegător din regiunile polare asemănător cu cerbul, care se poate domestici. [< fr. renne].

REN s. m. mamifer rumegător din regiunile polare, asemănător cu cerbul, care se poate domestici. (< fr. renne)

REN ~i m. Mamifer rumegător, de talie mare (asemănător cu cerbul), care trăiește în regiunile nordice și care este crescut pentru carne, lapte și blană sau este folosit la tracțiune. /<fr. renne

Guido Reni m. celebru pictor italian din școala boloneză: Aurora, Răpirea Elenei, Cap de Crist (1575-1642).

ren m. cuadruped, analog cerbului, care trăiește în țările Nordului.

*ren m. (fr. renne, d. germ. renn). Un fel de cerb care trăĭește pin nordu Europeĭ, Asiiĭ și Americiĭ de Nord. – Renu ajunge pînă la o înălțime de 1 m. 20. E sobru și rezistent și foarte folositor Laponilor și Eschimoșilor pin lapte, carne, sînge, pele și coarne. Se nutrește cu lichenĭ, pe care-ĭ găsește scurmînd zăpada cu coarnele. E întrebuințat și ca vită de tras și e ținut într’o semi-domesticitate.

ren s. m., pl. reni

ren s. m., pl. reni

ren s. m., pl. reni

RENI- „rinichi”. ◊ L. ren, renis „rinichi” > fr. réni-, engl. id., it. id. > rom. reni-. □ ~flor (v. -flor), adj., care are flori cu vîrful rotunjit și cu baza lată și cordată; ~form (v. -form), adj., în formă de rinichi.

RENI, oraș în SV Ucrainei, port pe Dunăre, în Cotul Pisicii, la E de L. Cahul; 20,4 mii loc. (2001). Șantier de reparații navale fluviale. Ind. ușoară și alim. (ulei, carne). Menționat documentar în anul 1548. Ocupat de turci, apoi de ruși, a fost cedat Moldovei, prin Tratatul de la Paris (1856). Din 1991 aparține Ucrainei.

RENI, Guido (1575-1642), pictor italian. Reprezentant al barocului, format la școala bologneză a fraților Carracci. Operă vastă, dominată de teme de inspirație religioasă și mitologică. Creația sa, de tendință eclectică, realizată cu virtuozitate, alunecă adesea spre sentimentalism și teatralism („Ecce Homo”, „Uciderea pruncilor”, „Crucificarea Sf. Petru”, „Atalanta și Hippomene”, „Portretul mamei”). Fresce (plafonul „Aurora” în palatul Pallavicini-Rospigliosi din Roma).

Reni v. Irina 5.

LACUL RENULUI (REINDEER LAKE [réindiə leik]), lac glaciar în partea centrală a Canadei, la granița provinciilor Saskatchewan cu Manitoba, la 350 m alt.; 6,39 mii km². Lungime max.: 230 km; lățime max.: 60 km. Comunică prin râul omonim cu râul Churchill.

REN (< fr.) s. m. Mamifer rumegător asemănător cu cerbul, cu coarnele în formă de arc, ramificate, prezente atât la mascul cât și la femelă, având concavitatea îndreptată înainte, cu smocuri lungi de păr aspru între copite (Rangifer tarandus). Trăiește în tundrele din N Europei, Asiei și Americii de Nord, iar toamna migrează în zona pădurilor de conifere. În Laponia și Siberia este folosit ca animal de tracțiune. În America de Nord (unde este numit caribu) este întâlnit numai în stare sălbatică. Se hrănesc mai ales cu licheni. În unele regiuni este vânat pentru carne și piele. Domesticit, este folosit ca animal de tracțiune.

REN [jern] (< chineză „omenie”) s. m. Principiu esențial al gândirii morale și sociale a lui Confucius (Kong zi). Se referă nu numai la omenie ca virtute individuală, ci și la atitudinea bună, omenoasă în actul guvernării.