Reggio n. oraș în Italia pe strâmtoarea de Messina: 8.000 loc. Patria lui Ariost.

REGGIO DI CALABRIA, oraș în extremitatea de S a Italiei (Calabria), port la str. Messina, situat la 325 km SSE de Napoli; 180,3 mii loc. (2003). Nod de comunicații. Aeroportul Santa Eufemia. Ind. siderurgică, a constr. de mașini (vagoane de c. f.), chimico-farmaceutică, electrotehnică, de prelucr. a lemnului (mobilă), textilă; produse cosmetice (parfumuri, săpunuri) și alim. (ulei de măsline ș.a.). Stațiune balneară. Turism. Universitate. Muzeu național de arheologie, cu colecții de sculpturi și ceramică grecești și romane. Pinacotecă. Catedrală în stil bizantin, reconstruită după cutremurul din 1908; castel aragonez (sec. 15). Fondat de coloniștii greci în anul 723 î. Hr. cu numele Rhégion, apoi capturat și stăpânit de Dionysius I cel Tânăr, tiranul Syracusei (387-351 î. Hr.) și de romani în 270 î. Hr. (civitas foederata). Municipiu roman în 89 î. Hr. (Regium Iulium). Ocupat succesiv de vizigoți, ostrogoți și bizantini (când a devenit un înfloritor centru), preluat de arabi (sec. 10), de normanzi (c. 1060) și de aragonezi. Anexat (1443) Regatului de Napoli până în 1860, când a fost cucerit de Garibaldi. De-a lungul istoriei a avut mult de suferit din cauza invadatorilor sarazini și a cutremurelor (de ex. în 1908), fiind în repetate rânduri reconstruit.

REGGIO NELL’EMILIA, oraș în N Italiei (Emilia-Romagna), situat în C. Padului, la râul Crostolo, la 114 km NNV de Florența; 144,3 mii loc. (2003). Nod de comunicații. Centru comercial. Ind. metalurgică, a constr. de mașini (locomotive, mașini agricole și de transport, motoare pentru avioane), electrotehnică, chimică (îngrășăminte), a mat. de constr. (ciment), textilă, încălțămintei, farmaceutică (medicamente), alim. (vin, brânzeturi/parmezan, conserve, preparate din carne). Muzeu municipal. Galerie de artă. Catedrală (sec. 9, reconstruită în sec. 16); ruinele castelului Canossa (sec. 10); bisericile Madonna della Giara (1597-1619), San Prospero (1517) și San Girolamo (sec. 16); Primărie (sec. 15, restaurată în sec. 18), cu turn înalt; palat episcopal (sec. 15-16); palat ducal (sec. 18-19). Fondat de pretorul roman Marcus Aemilius Lepidus în anul 187 î. Hr. cu numele Regium Lepidi. Stăpânit succesiv de bizantini, longobarzi și apoi de franci (până în 773); domeniu senioral al familiei Canossa (sec. 10), a aderat la Liga lombardă în 1168; condus de familia Este, Gonzaga, Visconti și din nou Este (1290-1859); anexat de Piemont (1859) intră în componența Regatului Italiei în 1860.