2 definiții pentru Regence

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

regență s. f., g.-d. art. regenței; pl. regențe

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

REGÉNȚĂ (Regence) (< fr.) s. f. 1. (În statele monarhice) Consiliu de r. = organ colegial care exercită prerogativele monarhului lipsit de capacitatea de exercițiu ori cu capacitatea de exercițiu restrânsă sau în absența acestuia; perioadă cât durează această guvernare. În România, Parlamentul a votat (4 ian. 1926), instituirea unui Consiliu de R., format din patriarhul Miron Cristea, președintele Înaltei Curți de Casație și Justiție Gheorghe Buzdugan (din 1 oct. 1929, în urma decesului său, a fost numit Constantin Sărățeanu) și principele Nicolae, fratele principelui Carol, pe timpul minoratului viitorului rege Mihai I. Și-a încetat activitatea la 7 iun. 1930. 2. (În arhitectura și artele decorative franceze) Stil care face tranziția între stilul Ludovic al XIV-lea și stilul Ludovic al XV-lea, dezvoltat în perioada regenței ducelui Philippe II d’Orleans; se caracterizează prin suplețea, grația și delicatețea elementelor decorative. Constituie o primă fază a rococoului. Printre reprezentanții de seamă ai stilului r. au fost: arhitectul Robert de Cotte, decoratorii G.M. Oppenordt, Cl. Audrant și ebenistul Ch. Cressent.

Intrare: Regence
Regence
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.