raptus sn [At: DN³ / Pl: ? / E: fr, lat raptus] (Psh) Impuls brusc și necontrolat care pune subiectul în situația de a îndeplini acte violente și grave.

RAPTUS s.n. (Med.) Tulburare mintală constînd din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. [< fr., lat. raptus].

RAPTUS s. n. tulburare mintală constând din trecerea bruscă de la o stare de inhibiție, produsă de o anxietate puternică, la o stare de agitație psihomotorie, însoțită de obicei de impulsuri agresive. (< fr., lat. raptus)

raptus (tulburare mintală) s. n.

raptus (tulburare mintală) s. n.

raptus s. n.

RÁPTUS (< fr., lat.) s. n. Acces brutal și irezistibil de furie, care apare în unele boli mintale (epilepsie, schizofrenie, psihoză maniaco-depresivă) și îl împinge pe subiect la o acțiune cu consecințe uneori tragice; poate avea urmări dramatice pentru bolnav (ex. sinuciderea) sau pentru cei din jur (ex. crimă).