4 intrări
29 de definiții
din care- explicative (17)
- morfologice (4)
- relaționale (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
RÂVNĂ, râvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; sârguință, silință, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorință aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv).
RÂVNĂ, râvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă; sârguință, silință, zel. ♦ Ardoare, evlavie. 2. Dorință aprinsă pentru ceva; poftă. – Din râvni (derivat regresiv).
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
rahnă sf vz râvnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ramnă sf vz râvnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răhnă2 sf vz râvnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răpnă v vz râvnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
răvnă sf vz râvnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râgnă sf vz râvnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râhnă sf vz râvnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râmnă2 sf vz râvnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râvnă sf [At: CORESI, EV. 481 / V: (îrg) râmnă, răhnă, (înv) răpnă, răvnă, râvne, (reg) rahnă, ramnă, râgnă, râhnă / Pl: ~ne / E: pvb râvni] 1 Imbold lăuntric (puternic) spre ceva Si: aspirație (8), dorință (1). 2 (Îla) De ~ De dorit. 3 (Înv) Invidie. 4 Poftă. 5 (Reg; îe) A face râmne A pofti. 6 Însuflețire la muncă Si: silință, sârguință, zel, (înv) osârdie. 7 (Înv; îlav) În ~ Neobosit. 8 (În descântece) Deochi. 9 (Reg) Epilepsie (1). 10 (Bot; reg; îf râhnă) Rocoțea (Stellaria graminea).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
râvne s vz râvnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
rehnă sf vz râvnă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÎVNĂ, rîvne, s. f. 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire la muncă; silință, sîrguință, zel. Credem că astăzi, pentru a scrie romînește, nu trebuie gramatici, trebuie rîvnă, idei și giudecata dreaptă a lucrurilor. RUSSO, O. 69. Învăța cu mare rîvnă pe Vineri limba nemțască. DRĂGHICI, R. 192. ♦ Ardoare, evlavie (în special pentru dumnezeire). [Moșul] îmi zice să mă întorc, căci rîvna noastră a ascultat-o dumnezeu. ISPIRESCU, L. 96. În a mea rîvnă, pe locul părintesc, Fiu al astor ruine, țărîna lor slăvesc. ALEXANDRESCU, M. 11. Cu rîvnă... ridică ochii în sus, mulțămind lui d-zeu. ȘEZ. II 200. 2. Dorință, poftă, invidie. Cete de cîini hîrbari stăteau dinaintea ușilor, privind cu rîvnă buturile de carne ce spînzurau în cîrlige. DUNĂREANU, CH. 76. Ștefan-vodă de-l vedea [calul]... La boieri că-l arăta, Rîvna-n suflet le intra. TEODORESCU, P. P. 522. ◊ Loc. adj. De rîvnă = de invidiat, de dorit. Un copaci... ce făcea o umbră cu totul de rîvnă. GORJAN, H. IV 137.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RÂVNĂ ~e f. 1) v. A RÂVNI. 2) Străduință deosebită; zel. /v. a râvni
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
râvnă f. ardoare, zel. [Slav RĬVĬNŬ, zelos].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîmnă, V. rîvnă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
rîvnă f., pl. e (vsl. rĭvĭnĭ, zel, rĭvĭniĭe, rĭveniĭe, întrecere, rivalitate; sîrb. rvanje, luptă). Ardoare, zel, hărnicie: a munci cu mare rîvnă. – Vechĭ și pop. rîhnă și rîmnă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
râvnă s. f., g.-d. art. râvnei; pl. râvne
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
râvnă s. f., g.-d. art. râvnei; pl. râvne
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
râvnă s. f., g.-d. art. râvnei; pl. râvne
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
râvnă, -nei gen. a.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
RÂVNĂ s. 1. v. perseverență. 2. v. hărnicie. 3. ardoare, sârguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osârdie, osârdnicie, osârduință, osârduire, osârduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.) 4. v. bunăvoință. 5. v. aspirație.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
RÂVNĂ s. v. chef, credință, cucernicie, cuvioșenie, cuvioșie, deochetură, deochi, descântec, dispoziție, dorință, evlavie, farmec, gust, magie, pietate, pioșenie, piozitate, plac, plăcere, poftă, religiozitate, smerenie, voie, voință, vrajă, vrăjitorie, vrere.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
rîvnă s. v. CHEF. CREDINȚĂ. CUCERNICIE. CUVIOȘENIE. CUVIOȘIE. DEOCHETURĂ. DEOCHI. DESCÎNTEC. DISPOZIȚIE. DORINȚĂ. EVLAVIE. FARMEC. GUST. MAGIE. PIETATE. PIOȘENIE. PIOZITATE. PLAC. PLĂCERE. POFTĂ. RELIGIOZITATE. SMERENIE. VOIE. VOINȚĂ. VRAJĂ. VRĂJITORIE. VRERE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
RÎVNĂ s. 1. asiduitate, insistență, perseverență, sforțare, silință, sîrguință, stăruință, strădanie, străduință, zel, (pop.) osîrdie. (~ lui s-a dovedit fructuoasă.) 2. hărnicie, silință, sîrguință, strădanie, străduință, vrednicie, zel, (pop.) sîrg, (înv.) activitate, diligență. (A demonstrat o mare ~ în munca sa.) 3. ardoare, sîrguință, străduință, zel, (înv.) nepreget, nepregetare, osîrdie, osîrdnicie, osîrduință, osîrduire, osîrduitură, protimie. (~ lui era demnă de lăudat.) 4. bunăvoință, silință, sîrg, zel, (înv.) proeresis. (Arăta destulă ~, dar nu putea realiza nimic.) 5. aspirație, dor, dorință, năzuință, poftă, pornire, tendință, vis, (rar) năzuire, rîvnire, (reg.) năduleală, (înv.) năslire, năslitură, rîvnitură. (~ de a face ceva util.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
rîvnă (-ne), s. f. – 1. Pasiune, ardoare. – 2. Ambiție, pretenție. – 3. Zel, osîrdie. – Var. rîmnă, înv. rîhnă. Sl. rĭvĭnije, rĭvĭnĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 43; Cihac, II, 315; Conev 100). – Der. rîvnaci, adj. (zelos, harnic); rîvni (var. rîmni, înv. revni, răhni), vb. (a dori, a năzui, a aspira); rîvnitor (var. rîmnitor), adj. (doritor, avid, zelos).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
RAMNA, com. în jud. Caraș-Severin, situată în zona de contact a dealurilor Dognecei cu C. Bârzavei; 1.716 loc. (2005). Muzeu etnografic (în satul R.). În satul Valeapai, atestat documentar în 1597, se află un conac baroc (sec. 18) și biserica Adormirea Maicii Domnului (1834). Satul R. este menționat documentar în 1364.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÂMNA, râu, afl. dr. al Putnei în C. Siretului Inferior, pe terit. com. Milcovul (jud. Vrancea); 56 km. Izv. din Subcarpații Vrancei, de pe pantele de SE ale dealului Gârbova, de la 690 m alt., iar la ieșirea din Subcarpați, la contactul cu câmpia, formează un larg con de dejecție. Afl. pr.: Valea Neagră, Rășcuța, Tinoasa.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
RÎMNA pîrîul; -ianț: Rîmneanțu fam., act. și Rîmneaț, A, act. < s Ramna r. Caraș.
- sursa: Onomastic (1963)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
râvnă, râvnesubstantiv feminin
- 1. Imbold lăuntric puternic, pornire aprinsă spre ceva, însuflețire în muncă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Credem că astăzi, pentru a scrie romînește, nu trebuie gramatici, trebuie rîvnă, idei și giudecata dreaptă a lucrurilor. RUSSO, O. 69. DLRLC
- Învăța cu mare rîvnă pe Vineri limba nemțască. DRĂGHICI, R. 192. DLRLC
-
- [Moșul] îmi zice să mă întorc, căci rîvna noastră a ascultat-o dumnezeu. ISPIRESCU, L. 96. DLRLC
- În a mea rîvnă, pe locul părintesc, Fiu al astor ruine, țărîna lor slăvesc. ALEXANDRESCU, M. 11. DLRLC
- Cu rîvnă... ridică ochii în sus, mulțămind lui d-zeu. ȘEZ. II 200. DLRLC
-
-
-
- Cete de cîini hîrbari stăteau dinaintea ușilor, privind cu rîvnă buturile de carne ce spînzurau în cîrlige. DUNĂREANU, CH. 76. DLRLC
- Ștefan-vodă de-l vedea [calul]... La boieri că-l arăta, Rîvna-n suflet le intra. TEODORESCU, P. P. 522. DLRLC
- De râvnă = de invidiat, de dorit. DLRLC
- Un copaci... ce făcea o umbră cu totul de rîvnă. GORJAN, H. IV 137. DLRLC
-
-
etimologie:
- râvni DEX '98 DEX '09