ral sn [At: BIANU, D. S. / Pl: ~uri / E: fr râle] 1 (Mpl) Zgomot respirator patologic, perceput la ascultarea toracelui în afecțiunile bronhiilor sau ale plămânilor. 2 Zgomot produs de respirația unui muribund, constituind un simptom al agoniei Si: horcăit (1).

RAL, raluri, s. n. (Mai ales la pl.) Zgomot caracteristic respirației în afecțiunile bronhopulmonare. Doctorul se aplecă, – cu auzul fin, el prinse ritmul ralurilor din plămîni. BART, E. 389.

RAL s.n. Zgomot caracteristic al respirației în afecțiunile bronhiilor sau ale plămînilor. ♦ Zgomot produs de respirația unui muribund. [Pl. -iuri. / < fr. râle].

RAL s. n. zgomot al respirației în afecțiunile bronhiilor sau ale plămânilor. ◊ zgomot produs de respirația unui muribund. (< fr. râle)

RAL ~uri n. Zgomot anormal al respirației în cazul unor afecțiuni bronho-pulmonare. /<fr. râle

ral s. n., pl. raluri

ral s. n., pl. raluri

ral s. n., pl. raluri

RALU, Domnița ~ (sec. 19), fiica mai mică a domnului Țării Românești, Ioan Gheorghe Caragea. A inițiat prima formă organizatorică de teatru cult din România (Teatrul de la Cișmeaua Roșie din București, 1817).

RALU. 1. – fiica lui Mihai Vvd Șuții, zisă și Raluca. 2. Raluța f. (Sd XVI 270); Ralița f. (Sd XXI 242; P¹³ fila 8). 3. Rarița f. (Șez); f., dobr. (RI XI 204).