RAICU, Lucian (1934-2006, n. Iași), critic literar român. Stabilit în Franța (1986). Studii monografice pătrunzătoare realizate într-un stil empatic și elegant („Liviu Rebreanu”, „Gogol sau fantasticul banalității”, „Nicolae Labiș”). Eseuri („Critica – formă de viață”, „Practica scrisului și experiența lecturii”, „Calea de acces”, „Scene din romanul literaturii”, „Jurnal în fărâme cu Eugène Ionesco”).

RAICU < blg. Paйкo; coincidență trac. Raikelos (An C III). 1. Rayk, Olachus, 1386 (Ard II 275); Raico (17 B II 199, 288, 376); Raicu (16 B V 35); – dobr. (RI XI 208); -l m-te; -lescu, -lești s. 2. Raica moșn. (16 B V 35); – fam., ard. (Paș); – Chirilă (Met 57); – f. (16 B III 89). 3. Răican (Bz). 4. Raicov, Hîncul (16 A I 250). 5. Raiciu (Dm) și Raicea b. (16 B VI 139) < blg. Paйчo.