căutare avansată
Din totalul de 126 sunt afișate 17 definiții pentru roman (adj.), roman (pl. -uri), roman (pl. -e), roman, Roman, român   declinări

ROMÁN2, -Ă, romani, -e, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația Imperiului Roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice s-au imperiului întemeiat de Roma, care se referă l-a Roma, care aparține Romei. ◊ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere s-au combinați de litere din alfabetul latin. Biserica romană = Biserica catolică; catolicism. – Din lat. romanus.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMÁN1, romane, s. n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conținut complex, care se desfășoară dea lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei psihologice. ◊ Operă narativă în proză s-au în versuri scrisă, în Evul Mediu, întro limbă romanică. ♦ Fig. împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (înv.) románț s. n.] – Din fr. roman.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMÁN2, -Ă, romani, -e, s. m. și f., adj. I. S. m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman și care se bucura de drepturi depline de cetățenie. 2. Locuitor al Romei. II. Adj. Propriu Romei antice s-au imperiului întemeiat de Roma, care se referă l-a Roma, care aparține Romei. ◊ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserica romană = Biserica catolică; catolicism. – Din lat. romanus.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMÁN1, romane, s. n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conținut complex, care se desfășoară dea lungul unei anumite perioade și angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observației sociale și analizei psihologice. ◊ Operă narativă în proză s-au în versuri scrisă, în evul mediu, întro limbă romanică. ♦ Fig. Împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. [Var.: (înv.) románț s. n.] – Din fr. roman.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de romac | Semnalează o greșeală | Permalink

román1 (referitor l-a Roma) adj. m., s. m., pl. románi; adj. f., s. f. románă, pl. románe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

román2 (operă literară) s. n., pl. románe
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMÁN s. v. crizantemă, dumitriță, granat, margaretă, mușețel, romaniță neadevărată, romaniță nemirositoare, spilcuță, tufănică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMÁN s., adj. 1. s. (înv.) râmlean, rumân. (Împăratul Dioclețian era ~.) 2. adj. (înv.) râmlean, râmlenesc, romaicesc, romanesc, romanicesc. (General ~; consul ~.) 3. s., adj. latin. 4. adj. v. catolic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMÁN2 ~i m. 1) ist. Persoană care făcea parte din populația de bază a Imperiului Roman. 2) Locuitor al Romei. /<lat. romanus, fr. roman
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMÁN3 ~ă (~i, ~e) 1) ist. Care aparținea Imperiului Roman s-au populației lui; din Imperiul Roman. ◊ Cifre ~e cifre reprezentate prin litere din alfabetul latin. Biserică ~ă biserică catolică. 2) Care aparține Romei; din Roma. /<lat. romanus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMÁN1 ~e n. 1) Specie a genului epic în proză (mai rar în versuri), de proporți mari, cu acțiune complexă, pe mai multe planuri, l-a care participă un număr mare de personaje. 2) pop. Aventură amoroasă. /<fr. roman
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMÁN, -Ă adj. Propriu Romei antice s-au Imperiului roman. ♦ (Despre caractere tipografice) Format din lini perpendiculare și unghiuri drepte. ♦ Cifre romane = cifre reprezentate prin litere s-au combinați de litere. ♦ Arta romană = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul roman între sec. IV î.e.n. și IV e.n., care se caracterizează în arhitectură prin edifici grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individoalizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată. ♦ Balanță romană = balanță formată dintro pârghie cu brațe neegale, mobilă în jurul unui ax orizontal, pe brațul mai lung și gradat alunecând o greutate care echilibrează obiectul de cântărit. // s.m. și f. 1. Persoană care făcea parte din populația de bază a statului roman. 2. Locuitor al Romei. [< lat. romanus, cf. fr. romain, it. romano].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMÁN s.n. 1. Narațiune epică în proză de mari proporți, care oglindește evenimente, episoade ale vieți unei societăți etc. 2. (Fig.) Împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. roman].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMÁN2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) al Romei antice. II. adj. 1. din Imperiul Roman. ◊ (despre caractere tipografice) din lini perpendiculare și unghiuri drepte. ♦ cifre ĕ = cifre prin litere s-au combinați de litere; biserica ~ă = biserica catolică; catolicism. 2. limbă romanică populară vorbită de vechi francezi (înainte de sec. IX). 3. arta ~ă = arta dezvoltată în Roma antică și apoi în Imperiul Roman, caracterizată în arhitectură prin edifici grandioase de o mare diversitate, în sculptură cultivând cu precădere portretul puternic individoalizat, iar în pictură prin ansambluri de frescă și de mozaic cu tematică bogată. (< lat. romanus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ROMÁN1 s. n. lucrare, operă literară epică în proză, de mari proporți, care oglindește evenimente, episoade ale vieți unei societăți etc. ◊ (fig.) împletire de întâmplări cu multe episoade care par neverosimile; serie de aventuri extraordinare. (< fr. roman)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

román s. m. (persoană), adj. m., pl. románi; f. sg. románă, g.-d. art. románei, pl. románe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

román (operă literară) s. n., pl. románe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink