Naum-Râmniceanu (Protosinghel) m. originar din satul Corbii din Muscel, a profesat dela 1788-1839 și a scris o cronică documentată dela 1764 până la 1810 (1764-1839).

râmnicean adj. m., s. m., pl. râmniceni; adj. f. râmniceană, pl. râmnicene

râmniceancă s. f., g.-d. art. râmnicencei; pl. râmnicence

râmnicean adj. m., s. m., pl. râmniceni; adj. f. râmniceană, pl. râmnicene

râmniceancă s. f., g.-d. art. râmnicencei; pl. râmnicence

râmnicean adj. m., s. m., pl. râmniceni; f. sg. râmniceană, pl. râmnicene

râmniceancă s. f., g.-d. art. râmnicencei; pl. râmnicence

RÂMNICEANU, Mihail (1854-1955, n. București), inginer român. M. coresp. al Acad. (1904). A proiectat și realizat numeroase construcții de căi ferate și tunele, fiind unul dintre colaboratorii lui A. Saligny.

RÂMNICEANU, Grigore (1845-1915, n. București), medic român. M. coresp. al Acad. (1890), prof. univ. la București. Contribuții în domeniul grefelor dermoepidermice, al aparatelor pentru fracturi. Tratate („Manual de patologie chirurgicală”, „Tratat elementar de anatomie descriptivă”). Alte lucrări: „Despre colera epidemică”, „Diferite forme de sifilis infantil”.

Naum Râmniceanu (1764-c. 1838), protosinghel și cronicar român, n. în com. Corbi, jud. Argeș. A scris poezii religioase, o cronică a Țării Românești de la întemeiere până în 1834 (în românește), o cronică a evenimentelor dintre 1768 și 1810 (în grecește) și un Istoric al zaverei în Valahia. A afirmat ideea latinității și continuității poporului român. La bătrânețe s-a retras la m-rea Cernica, unde a trăit ca schimnic.

CHESARIE RÎMNICEANUL (?-1780), cărturar român. Ca episcop al Rîmnicului, a sprijinit școlile și activitatea tipografică. A tradus „Mineele”, tipărind șase volume (1776-1779); în prefețele acestora a arătat obîrșia daco-romană a românilor.

SIMIONESCU-RÂMNICEANU, Marin (1883-1964), scriitor și istoric literar și de artă român. M. coresp. al Acad. (1919). Sub titlul „Propilee artistice” a lăsat mai multe studii de critică literară și de artă. Alte lucrări: „Istoria artelor. Scurtă expunere asupra evoluției stilurilor și a caracteristicilor celor mai însemnați artiști”, „București. Metropola culturii”, „Martirolog profan” (nuvele), „Libertate”.