QUASIMODO [cuazímodo], Salvatore (1901-1968), poet, critic și traducător italian. Unul dintre principalii reprezentanți ai școlii ermetice italiene, a cultivat o lirică densă, esențializată, în tonalități elegiace, marcată de panteism și pătrunsă de amintirea Siciliei („Ape și pământuri”, „Oboiul uitat”, „Și brusc se lasă seara”), de inspirație clasică („Erato și Apollo”) sau de rezonanță socială și umanistă („Zi după zi”, „Viața nu e un vis”, „Pământul neasemuit”, „A da și a avea”). Eseuri („Poetul și omul politic”, „Scrieri despre teatru”). Traduceri din Tudor Arghezi. Premiul Nobel pentru literatură (1959).

Quasimodo – Ca și atîtea alte personaje create de geniile literaturii universale (Don Quijote, Harpagon, Mefisto, Othello etc.), devenite nume comune și mijloace de caracterizare a oamenilor, Quasimodo, cocoșatul chior și monstruos din romanul Notre-Dame de Paris al lui Victor Hugo, a devenit sinonim cu maximum de sluțenie. În povestirea Spre Nichit, Calistrat Hogaș scrie: „Ceea ce baba înțelegea sub numele mîngîios de ”hică-mea„ (fiică-mea, în grai moldovenesc, n.n.) era, de astă dată, un soi de Quasimodo de gen femeiesc, pentru alcătuirea căruia ”natura sleise, cu dărnicie, toate comorile sale de monstruozități…" (Opere, ESPLA, 1956, pp. 231-232). LIT.