qin (gu qin) [guqín (pinyin); ku ch’in (Wades-Giles)], vechi instr. cordofon chinezesc cu 7 corzi din familia lautei*, asociat de numele lui Confucius (se numea și „instrumentul înțelepților”). Denumirea completă este gu (= „vechi, antic”) qin sau qixiangin („instr. cu 7 strune”). V. ch’in; laută.

gu qin v. qin (ch’in).

QIN, stat chinez constituit în sec. 8 î. Hr., în extremitatea apuseană a Chinei. În timpul domniei principelui Mugong (659-621 î. Hr.) devine principala putere în zonă.

QIN WANG [Tsin Uan] sau QINSHI Huangdi [Tsin-șî Huan-ti], „Întâiul Împărat” (259-210 î. Hr.). Rege al statului Qin, ulterior împărat al Imperiului Qin (Chinez). A anexat statele Han (230 î. Hr.), Zhao (228 î. Hr.), Wei (225 î. Hr.), Chu (223 î. Hr.) și Yan (222 î. Hr.), după care a devenit cel dintâi împărat al Chinei. A stabilit standarde unice pe tot cuprinsul Imperiului (scrierea, osia carului etc.). Sub domnia sa a început construcția Marelui Zid.