17 definiții pentru prii

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

PRII, pers. 3 priește, vb. IV. Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati.

PRII, pers. 3 priește, vb. IV. Intranz. unipers. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. – Din sl. prijati.

prii1 [At: PSALT. 78 / V: (înv) prei / Pzi: ~esc / E: slv прѣльстити] 1 vi (Înv; ccd) A(-i) fi binevoitor, îngăduitor, protector etc. Si: a favoriza, a proteja. 2 vt (Înv; c. i. „sănătate”, „fericire” etc.) A dori cuiva. 3 vt (Înv) A vrea un lucru bun pentru cineva sau pentru sine. 4 vi (Ccd) A-i fi favorabil, folositor. 5 vi (Ccd) A se simți bine. 6 vi (Îvr; ccd) A se dezvolta bine.

PRII, pers. 3 priește, vb. IV. lntranz. (Construit cu subiectul logic în dativ) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a i se potrivi, a-i fi de folos. Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, V. 96. Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoțat la al doilea etaj, fără curte și fără grădină. C. PETRESCU, C. V. 84. Pămîntul gras priește spinoaselor urzici. alecsandri, T. II 149. ◊ (Cu subiectul gramatical neexprimat) Să mîncăm în tăcere la masă, ca să ne priască. SADOVEANU, P. H. 78.

A PRII pers. 3 ~ește intranz. A fi de folos. Îi ~ește odihna la mare. /<sl. prijati

priì v. a fi favorabil, a conveni. [Slav. PRIĬATI, a fi favorabil].

priésc v. intr. (vsl. priĭati, a prevedea, a îngriji, sîrb. prijati, a prii. V. prieten). Vechĭ. Îs favorabil, îs prieten cuĭva. Azĭ. Fac bine, folosesc cuĭva: aeru curat priește sănătățiĭ, laptele îmĭ priește mie.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!prii (a-i ~) vb., ind. prez. 3 sg. [îmi etc.] priește (desp. pri-eș-), 3 pl. [îmi etc.] priesc, imperf. 3 sg. [îmi etc.] pria (desp. pri-a); conj. prez. 3 [îmi/să-mi etc.] priască; ger. priindu-mi [etc.] (desp. pri-in-)

prii (a ~) vb., ind. prez. 3 sg. priește (pri-eș-), imperf. 3 sg. pria; conj. prez. 3 să priască (pri-as-); ger. priind

prii vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. priesc, 3 sg. priește (sil. pri-eș-), imperf. 3 sg. pria (sil. pri-a); conj. prez. 3 sg. și pl. priască; ger. priind

prii (ind. prez. 3 sg. priește, conj. priască)

priesc, priește 3, priam 1 imp., priască 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

PRII vb. v. dori, favoriza, pofti, proteja, ura.

PRII vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi (Nu-i ~ mâncarea)) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pământ.) 4. v. tihni.

PRII vb. 1. (pop.) a-i prinde, (prin Ban.) a-i ponosi, (Mold. și Transilv.) a-i suferi. (Nu-i ~ mîncarea.) 2. a-i ajuta, a-i folosi, (înv.) a-i spori. (Nici aerul nu i-a ~.) 3. (reg.) a-i primi. (Copacului nu-i ~ acest pămînt.) 4. a-i tihni. (Nu i-a ~ șederea lui acolo.)

prii vb. v. DORI. FAVORIZA. POFTI. PROTEJA. URA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

prii (-iesc, priit), vb. – A conveni, a folosi, a se simți bine. Sl. prijati „a prevedea” (Miklosich, Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan, Dift., 139), cf. sb., cr. prijati „a prospera”. – Der. prielnic, adj. (favorabil); prielnicie, s. f. (amabilitate, blîndețe); neprielnic, adj. (defavorabil); priincios, adj. (favorabil); nepriincios, adj. (potrivnic); priință, s. f. (amabilitate, folosire, prosperitate; profit); nepriință, s. f. (rea-voință); priitor, adj. (favorabil).

Intrare: prii
verb (V409)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prii
  • priire
  • priit
  • priitu‑
  • priind
  • priindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • priește
(să)
  • priască
  • pria
  • prii
  • priise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • priesc
(să)
  • priască
  • priau
  • prii
  • priiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • prei
  • preire
  • preit
  • preitu‑
  • preind
  • preindu‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • preiește
(să)
  • preiască
  • preia
  • prei
  • preise
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • preiesc
(să)
  • preiască
  • preiau
  • prei
  • preiseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

priiverb

  • 1. (Construit cu dativul) A-i fi cuiva prielnic, favorabil, a-i fi de folos, a-i cădea bine; a-i tihni; a face să prospere. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce bine îi priește omului munca atunci cînd e mulțumit de ea, cînd simte că o împlinește bine. DEMETRIUS, V. 96. DLRLC
    • format_quote Nu-i pria aerul capitalei, nici noul domiciliu, cocoțat la al doilea etaj, fără curte și fără grădină. C. PETRESCU, C. V. 84. DLRLC
    • format_quote Pămîntul gras priește spinoaselor urzici. ALECSANDRI, T. II 149. DLRLC
    • format_quote Să mîncăm în tăcere la masă, ca să ne priască. SADOVEANU, P. H. 78. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.