PEPINIERĂ, pepiniere, s. f. 1. Teren rezervat pentru înmulțirea și formarea plantelor erbacee sau lemnoase până la plantarea lor pe locul definitiv. 2. P. anal. Crescătorie de animale. 3. Fig. Instituție, organizație etc. care pregătește un număr mare de oameni în vederea unei profesii, a unei activități etc.; colectiv din care se pot recruta astfel de oameni. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. pépinière.

pepinieră sf [At: STAMATI, D. / P: ~ni-e~ / Pl: ~re și (înv) ~ri / E: fr pépinière] 1 Teren cultivat cu material săditor pomicol, viticol sau dendrologic, pe care se aplică diverse lucrări până la plantarea pe locul definitiv Si: (reg) pepenărie (3). 2 Ansamblu de plante care cresc într-o pepinieră (1). 3 (Reg) Pădure tânără semănată de curând. 4 (Îvr) Răsadniță. 5 (Pan; udp „de”) Crescătorie de animale de rasă. 6 (Pan; udp „de”) Crescătorie de pești. 7 (Fig) Instituție, organizație etc. care pregătește un număr mare de oameni în vederea unei profesiuni, a unei activități. 8 (Rar) Mediu¹.

PEPINIERĂ, pepiniere, s. f. 1. Teren rezervat pentru înmulțirea și formarea plantelor erbacee sau lemnoase până la plantarea lor pe locul definitiv. 2. P. anal. Crescătorie de animale. 3. Fig. Instituție, organizație etc. care pregătește un număr mare de oameni în vederea unei profesiuni, a unei activități etc.; colectiv din care se pot recruta astfel de oameni. [Pr.: -ni-e-] – Din fr. pépinière.

PEPINIERĂ, pepiniere, s. f. 1. Teren rezervat pentru înmulțirea și formarea plantelor erbacee sau lemnoase pînă la transplantarea lor la locul definitiv (în grădini, livezi, parcuri etc.); pătul. În bazinul Petroșani există multe uscătorii de conuri de molid pentru extragerea semințelor necesare pepinierelor silvice. PROBL. GEOGR. I 127. ♦ Întreprindere care produce răsaduri, puieți. O firmă uriașă... bătută în doi pari ca firmele de semințerii și de pepiniere care se pot ceti din goana trenului la intrările orașelor. C. PETRESCU, Î. II 262. 2. (Rar) Crescătorie de animale de rasă. Pepiniere de păstrăvi. C. PETRESCU, C. V. 119. O pepinieră de cai buni. I. IONESCU, D. 192. 3. Fig. Instituție, așezămînt, organizație care pregătește un număr mare de oameni în vederea unei profesiuni, a unei activități; colectiv din care se pot recruta astfel de oameni. Această greșită direcțiune a făcut și din gimnaziile noastre pepiniere de candidați la funcțiuni. ODOBESCU, S. II 55.

PEPINIERĂ s.f. 1. Plantație pe care se cresc plante erbacee sau lemnoase pînă la timpul cînd pot fi transplantate. ♦ Întreprindere care produce răsaduri sau puieți. 2. (Rar) Crescătorie de animale (de rasă), de pești etc. 3. (Fig.) Totalitatea celor care pot deveni la un moment dat membri (de frunte) ai unei organizații, ai unei profesiuni etc.; instituție, organizație etc. care pregătește astfel de oameni. [Pron. -ni-e-. / < fr. pépinière].

PEPINIERĂ s. f. 1. plantație de arbori destinați a fi transplantați. ♦ ~ piscicolă = amenajare piscicolă destinată producerii puietului de pește. 2. (fig.) totalitatea celor care pot deveni membri ai unei organizații, profesiuni etc.; instituție, organizație care îi pregătește. (< fr. pépinière)

PEPINIERĂ ~e f. 1) Teren agricol rezervat pentru cultivarea și înmulțirea materialului săditor. ~ legumicolă. ◊ ~ piscicolă rezervor special amenajat pentru producerea puietului de pește. 2) fig. Instituție care pregătește în permanență specialiști într-un anumit domeniu de activitate. [Sil. -ni-e-] /<fr. pépiniere

pepinieră f. 1. vlăstar de arbuști ce se transplantează; 2. terenul unde se cultivă; 3. fig. reunire de tineri cari se prepară pentru o carieră oarecare.

*pepiniéră f., pl. e (fr. pépinière, d. pépin, sîmbure). Grădină plantată cu copacĭ care-s destinațĭ să fie transplantațĭ și să crească aĭurea. Fig. Școală saŭ alt loc de unde ĭese tinerĭ apțĭ pentru diferite profesiunĭ: școalele militare sînt pepiniere de ofițerĭ. V. seminar.

pepinieră (desp. -ni-e-) s. f., g.-d. art. pepinierei; pl. pepiniere

pepinieră (-ni-e-) s. f., g.-d. art. pepinierei; pl. pepiniere

pepinieră s. f. (sil. -ni-e-), g.-d. art. pepinierei; pl. pepiniere

pepinieră, -re.

PEPINIERĂ s. (înv. și reg.) școală, (reg.) sadină. (~ de piersici.)

PEPINIERĂ s. (înv. și reg.) școală, (reg.) sadină. (~ de piersici.)