partoș a [At: ALR I, 1552/148 / Pl: ~i, ~e / E: mg pártos] (Reg) Fățarnic.

partoș, -ă, adj. (reg.) fățarnic.

Partoș, m-re în com. Banloc, jud. Timiș, întemeiată, potrivit tradiției, în sec. 16. În sec. 18 i s-a adăugat Bis. mare (1750-1753), ctitorie a lui Marcu Muțiu, unul dintre cele mai frumoase edificii baroce din mediul românesc. De o deosebită valoare este iconoclastul paraclisului, datând din sec. 17.

Partoș v. Partenie II 2.

Iosif cel Nou de la Partoș (1568-1956), sfânt, monah al m-rii Pantacrator de la Athos, apoi mitropolit al Timișoarei din 1650, de unde s-a retras în 1653 la m-rea Partoș din Banat, important centru bisericesc cu o școală de preoți. Moaștele sale au fost mutate în 1956 la catedrala mitropolitană de la Timișoara, fiind canonizat de Sf. Sinod la 28 februarie 1950. Este sărbătorit la 15 septembrie.