8 definiții pentru partenocarpie

Explicative DEX

PARTENOCARPIE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie.

PARTENOCARPIE, partenocarpii, s. f. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. – Din fr. parthénocarpie.

partenocarpie sf [At: DEX / P: ~pi-e / Pl: ~ii / E: fr parthénocarpie] (Blg) Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe.

PARTENOCARPIE s.f. (Bot.) Fenomen de dezvoltare a ovarului fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a lui în fruct lipsit de semințe. [Gen. -iei. / < fr. parthénocarpie, cf. gr. parthenos – fecioară, karpos – fruct].

Ortografice DOOM

partenocarpie s. f., art. partenocarpia, g.-d. art. partenocarpiei; pl. partenocarpii, art. partenocarpiile (desp. -pi-i-)

partenocarpie s. f., art. partenocarpia, g.-d. art. partenocarpiei; pl. partenocarpii, art. partenocarpiile

partenocarpie s. f., art. partenocarpia, g.-d. art. partenocarpiei; pl. partenocarpii, art. partenocarpiile

Jargon

PARTENO- „fecioară, lipsa fecundației, asexuat”. ◊ gr. parthenos „fecioară” > fr. parthéno-, germ. id., engl. id., it. parteno- > rom. parteno-.~cariogamie (v. cario-, v. -gamie), s. f., proces de fuziune a doi nuclei haploizi femeli; ~carp (v. -carp), s. n., fruct fără semințe, format prin partenocarpie; ~carpie (v. -carpie), s. f., fenomen de dezvoltare a ovarului fără fecundație și de transformare a lui în fruct lipsit de semințe; ~filie (v. -filie1), s. f., atracție homosexuală a femeilor adulte față de adolescente; ~gamie (v. -gamie), s. f., autofecundare prin fuzionarea unor gameți femeli, în urma căreia embrionul se dezvoltă fără participarea nucleului mascul; sin. partenomixie; ~genetic (v. -genetic), adj., rezultat prin partenogeneză; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare a unui organism dintr-un ovul sau dintr-o oosferă nefecundată; sin. geneageneză, agamogonie; ~mixie (v. -mixie1), s. f., partenogamie*; ~sperme (v. -sperm), s. f. pl., plante ale căror semințe se formează din ovule nefecundate; ~spor (v. -spor), s. m., spor rezultat din diviziunea unui gamet nefecundat.

Enciclopedice

PARTENOCARPÍE (< fr. {i}; {s} gr. parthenos „fecioară” + karpos „fruct”) s. f. (BOT.) Fenomen de dezvoltare a ovarului fără fecundație și de transformare a lui în fruct lipsit de semințe. Provocată de factori genetici sau de mediu, poate fi întâmplătoare sau permanentă; apare la plante spontane, dar și la cele cultivate. Se întâlnește în mod natural la smochin, portocal, lămâi, grepfrut, măr, păr, unele soiuri de struguri (din care se fac stafide).

Intrare: partenocarpie
partenocarpie substantiv feminin
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOOM 3
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • partenocarpie
  • partenocarpia
plural
  • partenocarpii
  • partenocarpiile
genitiv-dativ singular
  • partenocarpii
  • partenocarpiei
plural
  • partenocarpii
  • partenocarpiilor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

partenocarpie, partenocarpiisubstantiv feminin

  • 1. Fenomen de dezvoltare a ovarului unui organism vegetal fără ca fecundația să fi avut loc și de transformare a ovarului în fruct lipsit de semințe. DEX '09 MDA2 DEX '98 DN DETS
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.