po-³ [At: TDRG / E: bg по-] Element prim de compunere care servește la formarea unor adjective și, mai rar, substantive sau verbe folosite de obicei în pereche cu adjectivul, substantivul sau verbul temă, ca: negru-ponegru, leit-poleit, acreală-poacreală, robot-porobot etc., având rolul de a întări sensul exprimat de acestea.

po² pp [At: CONTRIBUȚII, III, 80 / E: slv по] (Slî) Câte.

po¹ i [At: A III, 3 / E: fo] (Reg; îcr pui) Cuvânt cu care se strigă găinile.

poloniu sn [At: ENC. TEHN. I, 108 / V: ~um / E: fr polonium] Element chimic radioactiv obținut prin dezintegrarea minereurilor de uraniu sau prin diverse reacții nucleare.

polonium sn vz poloniu

POLONIU s. n. Element radioactiv, din familia uraniului, care se găsește în pehblendă.

POLONIU s.n. Element radioactiv care se găsește în pehblendă. [Pron. -niu, var. polonium s.n. / cf. fr. polonium, germ. Polonium].

POLONIUM s.n. v. poloniu.

POLONIU s. n. element chimic radioactiv, asemănător cu telurul, care se găsește alături de radiu, în pehblendă. (< fr. polonium)

POLONIU n. Metal alb-argintiu radioactiv, întrebuințat, mai ales, ca sursă de neutroni. /<fr. polonium

poloniu [niu pron. nĭu] s. n., art. poloniul; simb. Po

poloniu [niu pron. nĭu] s. n., art. poloniul; simb. Po

poloniu s. n. [-niu pron. -niu], art. poloniul; simb. Po

po¹ interj. (reg.; în corelație cu „pui”) cuvânt cu care se strigă găinile.

po² prep. (înv.) câte.

Po, simbol chimic pentru poloniu.

PO v. Pad.

PAD (PO) 1. Fluviu în N Italiei; 620 km; supr. baz.: 74,9 mii km². Izv. din Alpii Cotici, străbate o câmpie joasă, unde primește numeroși afluenți (Dora Baltea, Dora Riparia, Tanaro), trece prin Piacenza și Cremona și se varsă în M. Adriatică printr-o deltă întinsă, cu șase brațe principale. Regim hidrologic variabil; provoacă uneori inundații. Indiguit pe lungimi mari. Navigabil de la Torino. 2. Câmpia Padului, câmpie aluvială și piemontană în Italia, străbătută axial de fl. P. și transversal de Adige, situată între Alpi, Apenini și Alpii Dinarici. S-a format prin colmatarea unui vechi golf al M. Adriatice cu aluviuni transportate de râuri din Alpi și Apenini. Alt. de 0-100 m în partea centrală și până la 500 m la contactul cu versanții munților; se termin spre M. Adriatică printr-o câmpie deltaică (delta P. unită cu a Adigelui) și un țărm lagunar (lagunele Veneției și lagunele Cornachio). Subdiviziuni: C. Piemontului, (v. Piemonte), C. Lombardiei, C. Veneției (C. Veneto) și c. Emiliei. Intens utilizată agricol (grâu, porumb, orez, viță de vie). Zăcăminte de gaze naturale, petrol, săruri de potasiu.

POLÓNIU (< fr. {i}; {s} n. pr. Polonia) s. n. Element chimic radioactiv, metal alb-argintiu (Po; nr. at. 84, m. at. 210), obținut în procesul de dezintegrare radioactivă a uraniului. Cel mai stabil izotop al său ₂₁₀⁸⁴P are perioada de înjumătățire de 138,3 zile; el este o sursă de radiații α. În amestec cu beriliul p. servește ca sursă de neutroni în cercetările de laborator. A fost descoperit de Pierre și Marie Curie în 1898.