PICI, pici, s. m. (Fam.) Băiat (foarte) tânăr; copil de sex masculin; puști. – Din tc. piç.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
oprocopiuc
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PICI ~ m. fam. Băiat mic; puști; băiețel. /<turc. piç
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PICI- elem. „ciocănitoare”. (< fr. pici-, cf. lat. picus)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PICI s. v. puști.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PICI s. v. băiețaș, băiețel, copilaș.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pici, pici, adj. m. (reg.) miop.
Sursa: DAR |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
píci (píci), s. m. – Avorton, stîrpitură. Tc. piç „bastard” (Lokotsch 1653; T. Papahagi, Etimologii, București 1940). Relație cu rădăcina romanică *picc- (Pușcariu 1304; Tiktin) pare incertă.
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pici s. m., pl. pici
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PICÁ1, pic, vb. I. 1. Intranz. (Înv. și pop.) A cădea de la o oarecare înălțime. ◊ Expr. (Fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) = a) a veni pe neașteptate; b) a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. A pica cerul pe cineva = a) a se simți foarte rușinat; b) a rămâne uimit, a fi surprins de ceva. ♦ A se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând jos, pierzându-se etc.). ♦ (Fam.; despre îmbrăcăminte) A nu se mai ține (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate); p. ext. a fi numai zdrențe. ♦ (Despre ființe) A-și pierde poziția verticală (căzând la pământ); a se prăbuși, a se răsturna, a se prăvăli. ◊ Expr. A pica de somn (sau de oboseală) = a fi foarte obosit. A pica în genunchi (înaintea cuiva) = a cădea în genunchi (pentru a ruga, a implora, a solicita etc.). Frumos (sau frumușel) de pică = foarte frumos, neînchipuit de frumos. ♦ (Despre clădiri) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. ♦ Fig. A muri (în luptă). ♦ Fig. (Fam.) A nu reuși la un examen, la un concurs etc. ◊ Tranz. Profesorul l-a picat la examen. 2. Tranz. (Înv. și pop.) A face să cadă în picături (un lichid, o materie topită). ◊ Expr. Să-l (sau să mă, să ne etc.) pici cu ceară (sau cu lumânarea) = orice ai face, pentru nimic în lume, cu nici un preț, nicidecum. ♦ Intranz. A cădea în picături; spec. (impers.) (sens curent) a ploua ușor, cu stropi rări. ♦ Refl., intranz., și tranz. A (se) păta, a (se) murdări cu ceva. 3. Intranz. (Fam.) A intra în posesiunea unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (în mod ocazional sau ilicit). ◊ Expr. A pica în mâna (sau în palma, în mâinile) cuiva = a ajunge în puterea, la discreția cuiva. 4. Intranz. (Fam.) A sosi pe neașteptate; a se ivi, a apărea. 5. Intranz. (Înv. și pop.) A cădea în..., a da în..., a fi cuprins de... ♦ (Pop.; despre zile, evenimente etc.) A se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi. 6. Tranz. (Pop.) A lovi, a atinge pe cineva (țintindu-l cu ceva). – Din pic1.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
ana_zecheru
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍCĂ2, pici, s. f. Unul dintre cele patru semne distinctive de pe cărțile de joc, de culoare neagră, în formă de inimă sau de frunză cu vârful în sus și cu o codiță în partea de jos; p. ext. carte de joc cu acest semn. – Din germ. Pik, fr. pique.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍCĂ1 s. f. (Pop.) Ură ascunsă, nemărturisită, dușmănie (împotriva cuiva); ciudă, necaz, ranchiună. – Cf. germ. Pike.
Sursa: DEX '98 |
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A PICÁ1 pic 1. intranz. 1) A se mișca de sus în jos sub acțiunea forței de gravitație; a cădea. ◊ A fi picat (sau căzut) din cer (sau din lună, din pod) a) a rămâne uimit, auzind lucruri foarte cunoscute; b) a fi dezorientat, buimăcit; c) a veni pe neașteptate. 2) A-și pierde poziția verticală (răsturnându-se); a înceta de a mai sta drept; a se prăvăli; a cădea; a se răsturna. ◊ ~ la examen a nu reuși la examen. ~ de somn a simți o dorință irezistibilă de a dormi. ~ de oboseală a fi foarte obosit. ~ în genunchi a se ruga cu umilință. 3) (despre zăpadă, grindină, ploaie, brumă sau rouă) A se așterne la suprafața pământului; a cădea. 4) (despre lichide) A curge în picături; a picura. 5) A ajunge pe neașteptate (într-un loc sau într-o situație); a nimeri; a cădea; a se pomeni; a se trezi. ◊ ~ în mâna (sau mâinile) cuiva a ajunge la discreția cuiva. 6) (construit cu dativul persoanei) A dobândi întâmplător; a cădea. 7) (despre sărbători, întâmplări, evenimente etc.) A coincide cu o anumită zi sau dată din calendar; a cădea. 2. tranz. 1) (lichide) A face să curgă în picături; a picura. 2) (medicamente lichide) A introduce picătură cu picătură; a administra printr-o instilație; a picura; a instila. /Din pic
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍCĂ1 f. Sentiment de animozitate ascunsă (față de cineva); pizmă; ranchiună. /cf. germ. Pike
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍCĂ2 pici f. 1) (la cărțile de joc) Semn distinctiv (unul din patru) având forma unei inimi sau a unei frunze de culoare neagră. 2) Carte de joc marcată cu acest semn. Valet de ~. /<germ. Pik, fr. pique
Sursa: NODEX |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PICÁ vb. I. intr. (Av.) A face un picaj. [P.i. pic, pichez. / < fr. piquer].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍCĂ1 s.f. Ciudă, pizmă. [< fr. pique].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍCĂ2 s.f. Unul dintre semnele de pe cărțile de joc, în formă de inimă sau de frunză colorată în negru și având o codiță. [< fr. pique].
Sursa: DN |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍCĂ1 s. f. ciudă, pizmă, ranchiună. (< germ. Pike)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍCĂ2 s. f. unul dintre semnele de pe cărțile de joc, în formă de inimă sau de frunză cu codiță, colorată în negru. (< fr. pique)
Sursa: MDN |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PICÁ vb. 1. v. cădea. 2. v. prăbuși. 3. a cădea, a se prăbuși, a se prăvăli, a se răsturna, (rar) a se poticni. (A ~ grămadă.) 4. a cădea, a eșua. (A ~ la examen.) 5. v. picura. 6. a se așeza, a se așterne, a cădea, a se depune, a se lăsa. (A ~ bruma peste câmpii.) 7. v. curge. 8. v. apărea. 9. v. sosi.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PICÁ vb. v. deceda, deplasa, dezarticula, disloca, dispărea, duce, luxa, muri, pieri, prăpădi, prelinge, răposa, scrânti, scurge, sfârși, stinge, suci, sucomba.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍCĂ s. v. invidie.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍCĂ s. v. animozitate, bibilică, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrajbă, vrăjmășie, zâzanie.
Sursa: Sinonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A pica ≠ a ridica
Sursa: Antonime |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
picá, pic, vb. I 1. (înv. și pop.; despre lichide) a picura. 2. (pop.; despre materii vâscoase) a se scurge, a se prelinge. 3. (reg.; despre rouă, brumă etc.) a se lăsa, a se așterne, a se așeza, a cădea. 4. (pop.; impers.) plouă ușor, picură, picurează, stropește, udă. 5. (înv. și pop.; despre obiecte și ființe) a cădea de la o oarecare înălțime. 6. (înv. și pop.; despre părțile unui obiect) a se desprinde, a se desface, a se detașa din ansamblu. 7. (reg.; despre brațe, picioare) a se scrânti. 8. (reg.; despre îmbrăcăminte) a fi numai zdrențe, a nu se mai ține pe corp; a curge. 9. (pop. și fam.) a cădea la pământ, a-și pierde poziția verticală, a se prăbuși, a se răsturna (la pământ); (despre construcții) a se nărui, a se dărâma, a se prăbuși. 10. (reg.; despre plante) a se apleca spre pământ, a se îndoi într-o parte, a se culca. 11. (fig.; înv. și pop.) a muri. 12. (pop. și fam.) a nu reuși la un examen, la un concurs. 13. (înv. și pop.) a (se) păta, a (se) murdări cu ceva. 14. (pop. și fam.) a intra în posesia unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (ocazional sau ilicit). 15. (pop. și fam.) a veni, a sosi (pe neașteptate, din întâmplare) într-un loc; a se ivi, a apărea. 16. (pop.; despre zile, evenimente, ocazii festive, sărbători) a se nimeri la o anumită dată, într-o anumită perioadă; a cădea, a fi; a veni. 17. (înv. și pop.) a ajunge într-o anumită situație, stare, împrejurare; a fi cuprins de ..., a cădea în ..., a da în ... 18. (pop.) a lovi, a atinge (țintind).
Sursa: DAR |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pícă2 s.f. (reg.) 1. câță, bibilică, pichere. 2. material textil cu buline, asemănător penelor bibilicii (picăi).
Sursa: DAR |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pícă3, píce, s.f. 1. (înv.) lance. 2. (reg.) unealtă cu care se cojesc copacii tăiați.
Sursa: DAR |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pícă (píci), s. f. – 1. Vîrf de lance, la jocul de cărți. – 2. Resentiment, ciudă, necaz. – Mr. pică „resentiment”. Fr. pique, sensul al doilea poate prin intermediul ngr. πίϰα și numai indirect din it. picca (Cihac, II, 254; Meyer, Neugr. St., IV, 71), ven. pica. – Der. picador, s. m. (la luptele cu tauri, asistent al toreadorului), din sp. prin intermediul fr.; picant, adj. (condimentat), din fr. piquant; picher, s. m. (vînător călare; cantonier), din fr. piqueur; pichet, s. n. (țesătură de bumbac), din fr. piqué, cf. rus. piket; pichet, s. n. (joc de cărți; par, țăruș; clădire de grăniceri), din fr. piquet, it. picchetto, ultimul sens cu var. bechet, din tc., rus. beket; picheta, vb. (a marca prin picheți, a trasa), din fr. piqueter; pichetaș, s. m. (soldat de la un post de frontieră).
Sursa: DER |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
picá (a cădea) vb., ind. prez. 1 sg. pic, 3 sg. și pl. pícă
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pícă (ură) s. f.
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
pícă (la cărțile de joc) s. f., g.-d. art. pícii; pl. pici
Sursa: Ortografic |
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
PÍCĂ3 (‹ fr.; {s} lat. pica „coțofană”) s. f. Aberație a gustului la animale, manifestată prin tendința de a consuma obiecte necomestibile. Este un simptom în unele boli datorate carențelor minerale.
Sursa: DE |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a aștepta să-i pice mură-n gură expr. (pop.) a nu acționa pentru atingerea unui scop; a rămânne impasibil într-o situație în care s-ar impune o acțiune imediată
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i pica (cuiva) fisa expr. a avea o revelație bruscă; a înțelege (brusc) cum stau lucrurile.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i pica fața expr. a rămâne mut de uimire / surprins / stupefiat.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i pica mucii (undeva / la cineva) expr. (vulg.) a merge foarte des undeva / la cineva, a frecventa asiduu un loc sau o persoană.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i pica mucii după cineva expr. (vulg.) a fi foarte îndrăgostit de cineva.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a-i pica nasul (cuiva) expr. a-și pierde îndrăzneala sau îngâmfarea, a rămâne rușinat / umilit.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a pica cu fapt expr. (intl.) a fi prins în flagrant delict.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a pica de fazan expr. a fi înșelat / escrocat; a fi păcălit, a rămâne despăgubit.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a pica de la coada vacii expr. (d. orășeni) a proveni din mediul rural.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a pica din cer / din senin expr. a veni pe neașteptate.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a pica în bot expr. 1. a fi obosit / istovit / epuizat 2. (d. un proiect) a eșua
Sursa: Argou |
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a pica la așternut expr. (d. femei) a avea un raport sexual cu un bărbat.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a pica la fix / la țanc expr. a pica / a veni la momentul potrivit / oportun.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a pica la zar expr. (fig.) a face cinste, a plăti consumația cuiva într-un local.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
a purta pică / râcă (cuiva) expr. a nu(-i) putea ierta (cuiva) o ofensă, un afront din trecut; a fi ranchiunos (pe cineva).
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
să mă pici cu ceară expr. (în propoziții negative) degeaba, zadarnic; cu nici un chip, în nici un caz.
Sursa: Argou |
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink