+pH (puterea hidrogenului) [cit. pehaș] s. n., art. pH-ul [cit. pehașul]

pH (< fr.; p. „potențial” + H „hidrogen”) Simbol pentru logaritmul zecimal cu semn schimbat al concentrației ionilor de hidrogen dintr-o soluție, măsurat cu numărul de ioni-gram de hidrogen existenți într-un litru de soluție; exponent de hidrogen. Caracterizează starea acidă sau bazică a unei soluții (pH 7 este neutru, valorile mai mici de 7 indică aciditate, cele mai mari de 7 caracterul bazic al soluției).