OTESCU, Ion Nonna (1889-1940, n. București), compozitor, dirijor și pedagog român. Studii la Paris cu V. dIndy. Membru fondator și prim-dirijor al Operei române. Prof., rector (1918-1940) și director (1937-1939) al Conservatorului din București. Muzică de factură impresionistă, în care elementul popular românesc apare ca o notă pitorească. Opere bufe („Ilderim”, „De la Matei citire”, terminată de A. Stroe), balete („Ileana Cosânzeana”, „Rubinul miraculos”), muzică simfonică („Templul din Gnid”, „Legenda trandafirului roșu”, „Narcis”, „Din bătrâni”, „Vrăjile Armidei”), de cameră („Elegia română pentru violoncel și pian”), instrumentală și vocală.

Ote/a, -escu v. Fota 2.