8 definiții pentru Orion
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
orion sn [At: DN3 / P: ~ri-on / E: lat Orion] (Ast) Constelație între emisfera boreală și cea australă, situată deasupra ecuatorului.
ORION s.n. (Astr.) Constelație între emisfera boreală și cea australă, situată deasupra ecuatorului. [Pron. -ri-on. / < lat. Orion – vestit vînător omorît de Diana și așezat apoi pe cer ca constelație].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Orion m. 1. Mit. uriaș și vânător iubit de Aurora și ucis de Diana; 2. una din cele mai strălucitoare constelațiuni de pe cer, vizibilă în serile de iarnă.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
Orion (constelație) (desp. -ri-on) s. propriu n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
Orion (constelație) (-ri-on) s. propriu n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Orion s. pr. n. (sil. -ri-on)
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
Orion, gigant care se îndeletnicea cu vînătoarea. Chemat de Oenopion, tatăl Meropei, să stîrpească fiarele care-i bîntuiau țara, Orion s-a îndrăgostit de fiica acestuia, pe care a încercat s-o necinstească. Drept pedeapsă Oenopion l-a lipsit de vedere. Atunci Orion s-a dus în insula Lemnos, la fierăria lui Hephaestus. Acesta i-a dat un copil ca să-l călăuzească spre soare-răsare: așa arătase oracolul că trebuie să facă pentru ca să se vindece. Orion a făcut întocmai și și-a recăpătat vederea. El s-a îndrăgostit însă din nou, de data aceasta de însăși zeița Artemis, și dragostea aceasta i-a atras moartea. După o versiune a fost ucis de Apollo, fratele zeiței, pentru cutezanța lui, după o alta de însăși cruda fecioară. După moarte, Orion a fost transformat într-o constelație.
- sursa: Mitologic (1969)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ORION 1. (În mitologia greacă) Vânător de statură gigantică, de o rară frumusețe, fiul lui Poseidon (sau al regelui Hyrieus din Beoția). Îndrăgostit de zeița Artemis, a fost ucis de aceasta (sau de fratele ei Apolo) și transformat într-o constelație. 2. Constelație situată în regiunea ecuatorului ceresc. Conține șapte stele principale, dintre care patru (Bételgeuse – prima stea căreia i s-a putut măsura diametrul, Bellatrix, Rigel și Saïph) formează un patrulater, iar celelalte trei (Mintako, Alnilam, Alnitak) sunt dispuse în interiorul lui. Vizibilă în România în timpul iernii; este ușor de recunoscut și cea mai frumoasă constelație de pe cer. Cuprinde o nebuloasă obscură („Capul de cal”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: O-ri-on
substantiv propriu (SP001MS) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
Orionsubstantiv propriu neutru
- 1. Constelație între emisfera boreală și cea australă, situată deasupra ecuatorului. DN
etimologie:
- Orion DN