2 intrări
7 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ORBEALĂ, orbeli, s. f. (Reg.) Slăbire a vederii; orbire. – Orbi + suf. -eală.
ORBEALĂ, orbeli, s. f. (Reg.) Slăbire a vederii; orbire. – Orbi + suf. -eală.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ionel_bufu
- acțiuni
orbeală sf [At: PAMFILE, B. 10 / V: (reg) urba~ / Pl: ~eli / E: orbi + -eală] (Reg) 1 Slăbire a vederii. 2 (Îf urbală; îs) ~a găinilor Orbul1 (1) găinilor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
urbală sf vz orbeală
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
orbeală (reg.) s. f., g.-d. art. orbelii; pl. orbeli
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
orbeală (reg.) s. f., g.-d. art. orbelii; pl. orbeli
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
orbeală s. f., g.-d. art. orbelii; pl. orbeli
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
ORBELI, Leon Abgarovici (1882-1958), fiziolog rus. Prof. univ. la Sankt-Petersburg. Elev și colaborator al lui I.P. Pavlov. Lucrări în domeniul fiziologiei activității nervoase superioare și vegetative („Lecții asupra problemelor activității nervoase superioare”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F54) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
orbeală, orbelisubstantiv feminin
- 1. Slăbire a vederii. DEX '09 DEX '98sinonime: orbire
etimologie:
- Orbi + sufix -eală. DEX '98 DEX '09