opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OPINCAR, opincari, s. m. 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, țăran. 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci. – Opincă + suf. -ar.

OPINCAR, opincari, s. m. 1. Persoană care poartă opinci; om de rând, țăran. 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci. – Opincă + suf. -ar.

opincar sm [At: ANON. CAR. / Pl: ~i / E: opincă + -ar] 1-2 Persoană care (fabrică sau) vinde opinci. 3 Persoană care poartă opinci. 4 Țăran. 5 Om de rând.

OPINCAR, opincari, s. m. Purtător de opinci; țăran. Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite... Ale acestor crîncene gloate De flenduroși opincari. DEȘLIU, G. 23. În poartă la palat Iată-un ciocoi gulerat. – Ce cauți, mă opincar? – Dreptate, boieri mari! ANT. LIT. POP. I 36. ♦ Meșter de opinci.

OPINCAR ~i m. înv. 1) Meșter care confecționa opinci. 2) Negustor de opinci. 3) Om sărac care purta opinci. 4) Om care se trage din țărani. /opincă + suf. ~ar

opincar m. 1. fabricant de opinci; 2. purtător de opinci, țăran.

opincár m. (d. opincă). Fabricant orĭ vînzător de opincĭ. Iron. Purtător de opincĭ, țăran. V. sumănar, cojocar, covrigar, căcĭular, surtucar, șalvaragiŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

opincar s. m., pl. opincari

opincar s. m., pl. opincari

opincar s. m., pl. opincari

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OPINCAR s. (reg.) târsânar.

OPINCAR s. v. sătean, țăran.

OPINCAR s. (reg.) tîrsînar.

opincar s. v. SĂTEAN. ȚĂRAN.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OPINCARU, Gabriel (n. 1957, Bucuești), balerin român. Prim-solist al Operei bucureștene (din 1978). Repertoriu clasic („Lacul lebedelor”, „Coppelia”, „Romeo și Julieta”).

Intrare: Opincaru
Opincaru
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: opincar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • opincar
  • opincarul
  • opincaru‑
plural
  • opincari
  • opincarii
genitiv-dativ singular
  • opincar
  • opincarului
plural
  • opincari
  • opincarilor
vocativ singular
  • opincarule
  • opincare
plural
  • opincarilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

opincar, opincarisubstantiv masculin

  • 1. Persoană care poartă opinci; om de rând. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: sătean țăran
    • format_quote Buciumă-n mine toate răscoalele țării! Toate obidele răzvrătite... Ale acestor crîncene gloate De flenduroși opincari. DEȘLIU, G. 23. DLRLC
    • format_quote În poartă la palat Iată-un ciocoi gulerat. – Ce cauți, mă opincar? – Dreptate, boieri mari! ANT. LIT. POP. I 36. DLRLC
  • 2. Persoană care lucrează sau vinde opinci. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: târsânar
etimologie:
  • Opincă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.