ONICESCU, Octav (1892-1983, n. Botoșani), matematician și filozof al științei român. Acad. (1965), prof. univ. la București. Împreună cu Gh. Mihoc, a fost creatorul școlii românești de teoria probabilității („Principiile teoriei probabilității”, „Calculul probabilităților”); a formulat noțiunea de lanț probabilistic cu legături complexe și a dat o nouă demonstrație elementului teoremei fundamentale a algebrei. În domeniul mecanicii a creat o mecanică invariantă a punctului material și a sistemelor de puncte materiale („Mecanica invariantă și cosmologia”). Contribuții în domeniile geometriei, algebrei și analizei matematice („Numere și sisteme aleatoare”). Preocupări de filosofia științei: probleme ale limbajului științei, are reconstrucției istorice a științei; a construit o logică monovalentă și a preconizat modelul cosmologic denumit și „modelul invariantiv O.”, indispensabil în reconstrucția actuală a ideii de Univers deschis și infinit („Galileo Galilei, renașterea științifică”, „Problema determinismului”, în colab., „Principii de cunoaștere științifică”, „Principes de logique et de philosophie mathématique”). Memorii.

Onic/ea, -el, -eni, -escu v. Ioan III D 1.