3 intrări
16 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- relaționale (4)
- enciclopedice (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
OLĂRIT s. n. Meșteșugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.
OLĂRIT s. n. Meșteșugul olarului; olărie (1). – Olar + suf. -it.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
olărit3, ~ă a [At: BARCIANU / Pl: ~iți, ~e / E: olări] 1 (Reg; d. bușteni) Rotunjit la capete. 2 (Îvr) Scobit. 3 (Îvr) Cu crăpături.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
olărit1 sn [At: DER / Pl: ~uri / E: olări] Rotunjire a capetelor buștenilor tăiați, pentru a fî transportați mai ușor Si: olăritură.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
olărit2 sn [At: LB / Pl: ~uri / E: olar] Meserie a olarului (1) Si: olărie1 (1).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OLĂRIT, olărituri, s. n. 1. Meșteșugul olarului; olărie. 2. Rotunjirea capătului gros al unui buștean prin cioplire pentru a putea fi mai ușor transportat prin tîrîre sau alunecare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OLĂRIT n. 1) Tehnica confecționării oalelor și a altor obiecte din argilă arsă. 2) Meseria de olar. /olar + suf. ~it
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
olări [At: REV. CRIT. IV, 145 / Pzi: ~resc / E: oală] 1 vt A rotunji puțin la capete buștenii tăiați, pentru a-i transporta mai ușor. 2 vr (Trs; d. butucii roților de car) A se lărgi.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
olărit s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
olărit s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
olărit s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
OLĂRIT s. 1. olărie. (Se ocupă cu ~ul.) 2. (SILV.) șpronțuit. (~ul unui buștean.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OLĂRIT s. 1. olărie. (Se ocupă cu ~.) 2. (SILV.) șpronțuit. (~ unui buștean.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
OLĂRI vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
OLĂRI vb. (SILV.) a teși, (reg.) a buza, a ciuli, a oli, a rosti, a șpronța, a tivi. (A ~ capătul unui buștean.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
OLĂRÍT2 (< olări, reg. „a rotunji buștenii”) s. n. (SILV.) Teșirea capătului buștenilor în exploatările forestiere, pentru a se ușura scoaterea lemnului prin târâre.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
OLĂRÍT1 (< olar) s. n. Meșteșugul de a produce diferite obiecte (oale, străchini, cahle, figurine etc.) din pământ ars; olărie (1). Cunoscut încă din Neolitic; olarii confecționau vase cu destinații foarte diverse (de uz, de cult sau rituale, decorative etc.), ceea ce a determinat o mare varietate de tipuri și categorii. În funcție de tehnica realizării se disting o. modelat (pe roată) și turnat; în funcție de ardere sunt unele vase arse fără oxigen (ceramica neagră) și oxidant (ceramica roșie), iar în funcție de glazură, pot și mate sau glazurate; unele au lustru, altele sunt gravate. V. și oală.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
participiu (PT2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT401) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
olărit, olăriturisubstantiv neutru
- 2. Rotunjirea capătului gros al unui buștean prin cioplire pentru a putea fi mai ușor transportat prin târâre sau alunecare. DLRLCsinonime: șpronțuit
etimologie:
- Olar + sufix -it. DEX '98 DEX '09