OLTENESC, -EASCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia ori la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc.

oltenesc, ~ească [At: POLIZU / Pl: ~ești / E: oltean + -esc] 1-2 a Care aparține (Olteniei sau) oltenilor. 3-4 a Care se referă (la Oltenia sau) la locuitorii ei. 5 a Din Oltenia. 6 sfa Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 7 sfa Melodie după care se execută olteneasca (6).

OLTENESC, -EASCĂ, oltenești, adj. Care aparține Olteniei sau populației ei, privitor la Oltenia sau la populația ei; oltean. – Oltean + suf. -esc.

OLTENESC, -EASCĂ, oltenești, adj. Din Oltenia, care se referă la Oltenia și la locuitorii ei. Port oltenesc. Covor oltenesc.

oltenesc a. ce ține de Oltenia: portul oltenesc.

oltenésc, -eáscă adj. Din Oltenia, de Oltean: vorbă oltenească, port oltenesc. S. F. O horă din Oltenia.

oltenesc adj. m., f. oltenească; pl. m. și f. oltenești

oltenesc adj. m., f. oltenească; pl. m. și f. oltenești

oltenesc adj. m., f. oltenească; pl. m. și f. oltenești

OLTENESC adj. oltean.

OLTENESC adj. oltean.

OLTENEȘTI, com. în jud. Vaslui, situată în zona colinelor Viișoarei, pe râul Crasna; 3.011 loc. (2003). Halte de c. f. (în satele O., Curteni și Târzii). În satul Curteni se află biserica de lemn Sfinții Voievozi (1475, cu unele transformări și refaceri din 1775), în satul Vinețești biserica de vălătuci Sfinții Voievozi (1812), iar în satul Târzii, biserica de zid Sf. Nicolae (1800).