4 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

OLTEAN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. 2. (Înv.) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia ori la olteni; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

oltean, ~ă [At: ANON. CAR. / Pl: ~eni, (a) ~ene / E: Olt + -ean] 1-4 sm, a (Bărbat) care (face parte din populația de bază a Olteniei sau) este originar de acolo. 5-6 a Care aparține (Olteniei sau) oltenilor. 7-8 a Privitor (la Oltenia sau) la olteni. 9 a Originar din Oltenia. 10 smp Populație care locuiește în Oltenia. 11 sm (Iuz) Precupeț originar din Oltenia care făcea comerț ambulant cu alimente.

OLTEAN, -Ă, olteni, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană care face parte din populația de bază a Olteniei sau este originară de acolo; (la pl.) populație care locuiește în Oltenia. 2. (Ieșit din uz) Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. II. Adj. Care aparține Olteniei sau oltenilor (I), privitor la Oltenia sau la olteni, originar din Oltenia; oltenesc. – Olt (n. pr.) + suf. -ean.

OLTEAN, olteni, s. m. 1. Persoană originară din Oltenia, locuitor al Olteniei. Sîntem de neamul nostru olteni, olteni de dincolo de Olt. STANCU, D. 91. Las’ să-i sune surle-n țară, Să-și adune-olteni destui. COȘBUC, P. II 110. 2. (Ieșit din uz) Precupeț (originar din Oltenia) făcînd comerț ambulant cu fructe, legume, pește. Ce-o să-mi arăți, domnișoară? întrebă rîzînd șiret olteanul și se aplecă să-și ridice cobilița cu coșurile. DUMITRIU, B. F. 117. Olteanul i-a vîndut a treia oară ouă clocite. C. PETRESCU, C. V. 85.

oltean m. 1. locuitor din Oltenia; 2. precupeț (cei mai mulți venind din Oltenia).

Olteni pl. locuitori din Oltenia sau din șesul Făgărașului.

olteán, -eáncă s., pl. enĭ, ence. Locuitor din Oltenia. S. m. Precupeț ambulant care vinde legume, fructe, carne, pește, săpun, cărbunĭ, petrol ș. a. (originar, de ordinar, din Oltenia).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

oltean adj. m., s. m., pl. olteni; adj. f. oltea, pl. oltene

oltean adj. m., s. m., pl. olteni; adj. f. olteană, pl. oltene

oltean s. m., adj. m., pl. olteni; f. sg. olteană, pl. oltene

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

OLTEAN s., adj. 1. s. (fam.) juvete. 2. adj. oltenesc.

OLTEAN s., adj. 1. s. (fam.) juvete. 2. adj. oltenesc.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

oltean (olteni), s. m.1. Locuitor din Oltenia. – 2. Vînzător ambulant de zarzavaturi și alte alimente. – 3. (Arg.) Lefter, fără bani. De la Olt, numele de rîu și înv. de ținut. – Der. olteancă, s. f. (locuitoare din Oltenia); oltenesc, adj. (propriu Olteniei); oltenește, adv. (ca în Oltenia); oltenism, s. n. (cuvînt, expresie tipică din Oltenia).

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

OLTEANU, Pandele (1908-1995, n. Bascov, jud. Argeș), lingvist și filolog român. Prof. univ. la București. Contribuții la elucidarea unor probleme ale filologiei slavo-române („Raporturi lingvistice între limba română și limbile slave de Apus: slovaca și ceha”), și al studiului structurii gramaticale a paleoslavei și slavonei („Sintaxa paleoslavei și slavonei”). Cercetări privind izvoarele și originalele vechilor cazanii românești.

OLTEANU, Mircea (n. 1926, Galați), medic român. M. de onoare al Acad. (1992), prof. univ. la București. Specialist în oftalmologie, s-a consacrat în domeniul chirurgiei plastice, reparatorii și estetice, al transplantelor de cornee perforate și lamelare, keratofakoprotezelor, chirurgiei nistagmusului etc.; a elaborat și aplicat metode chirurgicale originale în strabismul paralitic, scleroplastia evoluției miopiilor etc.; printre primii chirurgi din lume care a operat nou-născuți sub anestezie generală; a perfecționat tehnica transplantelor de cornee și a introdus în țară tehnica protejării ochiului cu cornee și cristalin din masă plastică. Lucrări: „Actualități în oftalmologie”, „Tratat de oftalmologie”, „Oftalmo-chirurgie. Atlas”.

OLTEANU-MATEI, Draga (n. 1933, București), actriță română. Interpreta unor partituri complexe, comice și dramatice, joc plin de energie și vervă (pe scenă: „Coana Chirița” de V. Alecsandri, „Căsătoria” de Gogol, „Gaițele” de Al. Kirițescu, „Azilul de noapte” de Gorki; pe ecran: „Ilustrate cu flori de câmp”, „Filip cel bun”, „Golgota”). Autoare de scenarii pentru film („Dumbrava minunată”, „Patima”, „Chirița în Iași”).

Intrare: Olteanu
Olteanu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: oltean (adj.)
oltean1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A17)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oltean
  • olteanul
  • olteanu‑
  • oltea
  • olteana
plural
  • olteni
  • oltenii
  • oltene
  • oltenele
genitiv-dativ singular
  • oltean
  • olteanului
  • oltene
  • oltenei
plural
  • olteni
  • oltenilor
  • oltene
  • oltenelor
vocativ singular
plural
Intrare: oltean (locuitor)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oltean
  • olteanul
  • olteanu‑
plural
  • olteni
  • oltenii
genitiv-dativ singular
  • oltean
  • olteanului
plural
  • olteni
  • oltenilor
vocativ singular
  • olteanule
  • oltene
plural
  • oltenilor
Intrare: oltean (precupeț)
substantiv masculin (M20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • oltean
  • olteanul
  • olteanu‑
plural
  • olteni
  • oltenii
genitiv-dativ singular
  • oltean
  • olteanului
plural
  • olteni
  • oltenilor
vocativ singular
  • olteanule
  • oltene
plural
  • oltenilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

oltean, olteaadjectiv

  • 1. Care aparține Olteniei sau oltenilor, privitor la Oltenia ori la olteni. DEX '09 DEX '98
    sinonime: oltenesc
etimologie:

oltean, oltenisubstantiv masculin
olteancă, oltencesubstantiv feminin

  • 1. Persoană originară sau locuitor din Oltenia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: juvete
    • format_quote Sîntem de neamul nostru olteni, olteni de dincolo de Olt. STANCU, D. 91. DLRLC
    • format_quote Las' să-i sune surle-n țară, Să-și adune-olteni destui. COȘBUC, P. II 110. DLRLC
    • format_quote Olteanca din Slatina Cu ochii cît strachina Mi-a cătrănit inima. TEODORESCU, P. P. 337. DLRLC
etimologie:
  • nume propriu Olt + sufix -ean. DEX '09 DEX '98
  • Oltean + sufix -că. DEX '09 DEX '98

oltean, oltenisubstantiv masculin

  • 1. învechit Precupeț (originar din Oltenia) care făcea comerț ambulant cu fructe, legume etc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ce-o să-mi arăți, domnișoară? întrebă rîzînd șiret olteanul și se aplecă să-și ridice cobilița cu coșurile. DUMITRIU, B. F. 117. DLRLC
    • format_quote Olteanul i-a vîndut a treia oară ouă clocite. C. PETRESCU, C. V. 85. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.