OP, opuri, s. n. (Înv. și fam.) Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus.

op³ i vz hop

op¹ s [At: PSALT. HUR. 9^r / V: (îrg) opt / E: ml opus (est)] (Înv) 1 (Îe) A fi ~ A fi de folos. 2 (Îae) A trebui. 3 (Îe) A fi (spre) ~ (să) A trebui să. 4 (Îe) A avea ~ A avea nevoie.

op² sn [At: I. IONESCU, M. 245 / Pl: ~uri / E: lat opus] (Liv) 1 Carte. 2 Scriere. 3 Operă.

-op⁴ [At: DN³ / E: fr -ope] Element secund de compunere savantă cu semnificația: 1 Ochi. 2 Vedere.

OP, opuri, s. n. (Livr.) Operă (literară sau științifică); carte, lucrare, scriere. – Din lat. opus.

OP, opuri, s. n. (Livresc, uneori cu nuanță depreciativă) Carte, lucrare, operă. Alecsandri începu a ne arăta frumoasele lui opuri. NEGRUZZI, S. I 344. Ne grăbim a insera în opul nostru rezumatul lucrărilor statistice. I. IONESCU, M. 245.

OP s.n. (Liv.) Operă (literară sau științifică), lucrare, scriere. [< lat. opus].

-OP Element secund de compunere savantă cu semnificația „ochi”, „vedere”. [< fr. -ope, cf. gr. ops – ochi].

OP¹ s. n. carte, lucrare, scriere, operă. (< lat. opus)

-OP³ elem. opt(o)-.

OP² adj. inv. (arte) care se bazează pe reacții optice. (< engl. op/tical art/)

op adj. inv. (arte; anglicism) Care se bazează pe reacții optice ◊ „Același nume este excelent într-un proiect figurativ și fad, impersonal într-o lucrare op, cu caracter ambiental-decorativ.” R.lit. 11 III 71 p. 29 (din engl. op[tical art]; BD 1965)

OP ~uri n. livr. depr. Creație literară sau științifică; scriere. /<lat. opus

op n. operă literară sau științifică.

op n. (lat. ŏpus [est], trebuĭe. Opus, óperis, operă, lucrare; it. uopo, log. obus, pv. ops, vfr. ues, sp. huebos. V. opt 1, opuscul). Vechĭ. E op, e spre op, e nevoĭe; e necesar: e op a fi gata. Azĭ. Neol. (pl. urĭ). Carte literară saŭ științifică.

HOP, (I) interj., (II) hopuri, s. n. I. Interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură peste un obstacol, ridicarea unei greutăți, căderea, aruncarea sau scăparea (din mână a) unui lucru. Expr. Nu zice hop până n-ai sărit (sau până nu treci) șanțul = nu te bucura înainte de a vedea rezultatul, sfârșitul. 2. (Cu valoare verbală; exclamație care sugerează sosirea neașteptată a cuiva) Iată că vine! ♦ Exclamație care sugerează intervenirea neașteptată a unui fapt, a unei întâmplări. 3. Exclamație care exprimă o surpriză (neplăcută). II. S. n. 1. Ridicătură sau groapă în drum (peste care vehiculele trec zdruncinându-se). ♦ Fig. (Fam.) Dificultate, obstacol, greutate pe care cineva o are de întâmpinat. 2. Săritură, zguduitură a unui vehicul peste un obstacol. [Var.: hopa, hopai, hup interj.] – Onomatopee.

HOPA interj. v. hop.

HOPAI interj. v. hop.

OPUS¹, opusuri, s. n. (Muz.) Indicație folosită pentru numerotarea lucrărilor unui compozitor. ♦ Piesă muzicală a unui compozitor care poartă această indicație. [Abr.: op] – Din fr. opus, germ. Opus.

hăpa i vz hop

hop [At: ȚICHINDEAL, F. 199/20 / V: hăpa, ~a, ~ai, hup, hupa, up / Pl: ~uri sn / E: fo] 1-3 i (Șîc ~ai-dupai, ~ai-țupai) Exclamație care însoțește (o săritură peste un obstacol,) (ridicarea unei greutăți sau) căderea, scăparea ori aruncarea unui obiect din mână Si: hopâc (1-3). 4 i (În chiuituri la un dans popular; are; îc) ~zup, ~ țup(a), ~ lupa, ~ai-da Exclamație care subliniază un salt sau altă figură de virtuozitate. 5 i (Fam) îndemn adresat unei persoane (în vârstă) pentru a face efortul de a urca. 6 Îndemn adresat copiilor mici pentru a se ridica în picioare. 7 i (Fam; îlav) ~ așa Îndemn adresat copiilor mici când îi săltăm pe genunchi sau îi ridicăm în brațe. 8-9 i (Cu valoare verbală) Exclamație care exprimă surpriza față de (sosirea cuiva sau) alt eveniment neașteptat. 10 i (Cu valoare verbală) Exclamație care exprimă o surpriză neplăcută. 11 i (Îf hopa) Îndemn adresat copiilor mici pentru a se așeza. 12 i (Îe) ~ de (sau într-)o parte Țicnit. 13 i (Îe) ~ odată Hop (9). 14 i (Îf hup! up!) Strigăt vânătoresc Cf hep! hep! 15 av Deodată. 16 sn Salt. 17 sn Obstacol pe un drum (peste care vehiculele trec zdruncinându-se). 18 sn Ridicătură de pământ asemănătoare unui prag. 19 sn (Fig) Dificultate. 20 sn Săritură a unui vehicul peste un obstacol. 21 sf (Cor; îf hupa) Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 22 Melodie după care se execută acest dans. 23 (Îc) ~a(i)-Mitică Păpușă din celuloid care revine întotdeauna la poziție verticală, pentru că are centrul de greutate situat la bază.

hopa i vz hop

hopai i vz hop

hup i vz hop

hupa i vz hop

opa i vz hop

opt² s vz op¹

opt¹ [At: PRAV. 143 / Pl: (2,9-10) ~uri / E: ml octo] 1 nc Număr care se află între șapte și nouă. 2 sn Cifră corespunzătoare acestui număr. 3 nc (Îc) ~-mustăți Pește din familia somnului, cu opt mustăți, originar din America (Amiurus nebulosus). 4 nc (Pop; îe) A se duce ~ (cu a brânzei sau cu a brânzei nouă) A se duce foarte departe. 5 nc (Pop îe) A mânca cât ~ A mânca foarte mult. 6 no Al optulea, a opta Etajul opt. 7 nd (Îcs) Câte ~ Exprimă repartizarea unei mulțimi în grupe de opt membri. 8 na (Îcs) De ~ ori Exprimă reiterarea unei acțiuni de opt ori. 9 sn (Pex) Desen în formă de opt (2). 10 sn Nota opt. 11 sna Dans popular nedefinit mai îndeaproape. 12 sna Melodie după care se execută optul (11).

opto- [At: DN³ / E: fr opto-] Element prim de compunere savantă cu semnificația: 1-2 (Referitor la) vedere.

opus¹ sn [At: DM / Pl: ~uri / E: lat opus, ger Opus] (Muz) Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale.

OPUS¹, opusuri, s. n. (Muz.) Termen care denumește, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. [Scris și (prescurtat): op] – Din fr. opus, germ. Opus.

HOP (I) interj., (II) hopuri, s. n. I. Interj. 1. Exclamație care însoțește o săritură peste un obstacol, ridicarea unei greutăți, căderea, aruncarea sau scăparea (din mână) a unui lucru. ◊ Expr. Nu zice hop până n-ai sărit (sau până nu treci) șanțul = nu te bucura înainte de a vedea rezultatul, sfârșitul. 2. (Cu valoare verbală; exclamație care sugerează sosirea neașteptată a cuiva) Iată că vine! ♦ Exclamație care sugerează intervenirea neașteptată a unui fapt, a unei întâmplări. 3. Exclamație care exprimă o surpriză (neplăcută). II. S. n. 1. Ridicătură sau groapă în drum (peste care vehiculele trec zdruncinându-se). ♦ Fig. Dificultate, obstacol, greutate pe care cineva o are de întâmpinat. 2. Săritură, zguduitură a unui vehicul peste un obstacol. [Var.: hopa, hopai, hup interj.] – Onomatopee.

HOPA interj. V. hop.

HOPAI interj. V. hop.

HOP¹ interj. (Și în forma hopa) 1. Exclamație care însoțește diferite gesturi sau mișcări. a) Însoțește o săritură peste un obstacol sau o săltare (la joc, mai ales în chiuituri). Sai... pe ici, pe crucea căruței. Ho... pa! Ia, acum te văd și eu că ești voinică. CREANGĂ, P. 123. Hop! leliță, lelișoară, Păsărica mea ușoară, Tot gîndesc și iar gîndesc Că pe cine să iubesc? JARNÍK-BÎRSEANU, D. 42. Nu zice hop pînă n-ai sărit (= nu te bucura pînă nu vezi sfîrșitul). ◊ (Numai în forma hopa, urmat de «țupa») Hopa-țupa, Danilache! Haide, taică, hopa-țupa! CARAGIALE, S. 44. Hopa-țupa, țupa-lupa, Amîndoi cîntam, Hopa-țupa, țupa-lupa, Rîdeam și giucam. ALECSANDRI, T. 5. b) (Mai ales în forma hopa) Însoțește (ca îndemn) o ridicare a unei greutăți mari. Din lopeți și chingi fac targa, Pun pe ea mantalele. – La ostaș, ostaș ia seama. – Hopa! mergem, dragule. CONTEMPORANUL, S. II, 1948, nr. 108, 6/4. ♦ (Uneori urmat de «așa») Exclamație care însoțește ridicarea în brațe sau săltarea (în sus sau pe genunchi) a unui copil. c) Însoțește o cădere, o aruncare sau o scăpare (din mînă) a unui lucru. Numai ce, hop! cade pe ea o cioară. ȘEZ. III 187. 2. (Cu valoare de verb, este rostită la sosirea pe neașteptate a cuiva; și în forma hup) Iată că vine. Cînd să mă descurc din greutatea lanțului, hop și forhaierul (= artificierul) Noe. DAVIDOGLU, M. 22. Hup și altul. L-am închis pe prostu cu Ioana țiganca! Ha, ha, ha... ALECSANDRI, T. 356. ♦ Exclamație care însoțește o întîmplare neașteptată. Auzi, nătărăii! pentru că mi-e drag să șed la vorbă, hop! li se nazare nu știu ce. NEGRUZZI, S. III 15. 3. Exprimă o surpriză (mai ales neplăcută). Taman oprisem caii să mai răsufle, cînd, hopa, ne pomenim cu unul gras, al dracului, că vine la noi. PREDA, Î. 82. Hopa!... Ne-au luat-o alții înainte. STANCU, D. 189. – Variante: hopa, hopai (la TDRG), hup interj.

HOPA interj. v. hop¹.

HOPAI interj. v. hop¹.

OPT num. card. Numărul care în numărătoare are locul între șapte și nouă. Opt și cu doi fac zece. ◊ (Glumeț) Hii! opt (și) un cal, că nu-s departe Galații, se spune unei vite slabe, care nu trage bine la căruță. ◊ (Adjectival) Mersul în sanie îi place – și ce poate să știe el, la opt ani, de spaimele și necazurile celor mari? CAMIL PETRESCU, O. 1 10. Cînd cu baba m-am luat, Opt ibovnice-au oftat. CREANGĂ, P. 108. Să-l aștepte aci opt zile. GORJAN, H. I 2. ◊ (Eliptic, indicînd ora, ziua) înțelese că seara la opt. va avea comunicare scrisă. VORNIC, P. 188. ◊ (Cu valoare de num. ord.) Etajul opt. ♦ (Substantivat, n., cu pl. opturi) Cifră care reprezintă acest număr. Scrie un opt pe tablă. Face opturi cu stropitoarea. – Formă gramaticală: pl. (substantivat) opturi.

OPUS¹ s. n. Termen consacrat în muzică, pentru a denumi, împreună cu un număr de clasificare, o operă a unui compozitor, potrivit succesiunii cronologice a lucrărilor sale. Sonata lui Beethoven opus 57.

OPTO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) vedere”. [< fr. opto-, cf. gr. optos].

OPUS s.n. Bucată muzicală a unui compozitor care poartă un anumit număr de clasificare, dat după succesiunea cronologică a lucrărilor acestuia. [< lat. opus, cf. germ. Opus].

-OPIE elem. opt(o)-.

-OPS, -OPSIE elem. opt(o)-.

OPT(O)-, -OP, -OPIE, -OPS, -OPSIE, -OPTRIE elem. „ochi, vedere”, „retină”. (< fr. opt/o/-, -op, -opie, -ops, -opsie, -optrie, cf. gr. ops, opos, opsis, optos)

OPTO- elem. opt(o)-.

-OPTRIE elem. opt(o)-.

OPUS s. n. termen pentru catalogarea și numerotarea cronologică a lucrărilor unui compozitor. (< lat. opus, germ. Opus)

HOP¹ interj. 1) (se folosește, uneori repetat, în timpul săriturii peste un obstacol sau în timpul jocului). 2) (se folosește ca exclamație când cineva sosește pe neașteptate). /Onomat.

OPT¹ num. card. 1) Șapte plus unu. ~ elevi. 2) (cu valoare de num. ord.) Al optulea; a opta. /<lat. octo

OPUS ~uri n. Creație muzicală care poartă un anumit număr de ordine în succesiunea cronologică a lucrărilor unui compozitor. /<fr. opus, germ. Opus^[1]

hop int. exprimă sgomotul săririi: hop așa! ║ n. 1. săritură peste o adâncime periculoasă; 2. adâncime sau șanț greu de trecut: încălecați și luați seama la hopuri NEGR.; 3. fig. greutate, piedică: mai avem încă un hop ISP. [Onomatopee].

hop-de-o-parte m. desmetic, nebun: un soiu de hop-de-o-parte cu portul și cu gândul AL.

hopa! int. hop: a zis hopa și a sărit groapa PANN.

hup! int. V. hop: hup și altul. AL.

opt num. de două ori patru. [Lat. OCTO].

hop, interj. care arată huĭetu săririĭ saŭ sosiriĭ: Hop! Am sărit șanțu! Hop! Am sosit și eŭ! Hop și eŭ! Nu pot face nimic, că hop și tu! S. n., pl. urĭ, 1. Accident de teren pe drum: căruța se saltă și se clatină la hopurĭ (V. șoavă); 2. Fig. Dificultate de învins: am trecut și acest hop! 3. Fc. Horă („țopăĭală”). V. clacă.

hópa și hópaĭ interj. maĭ amplă de cît hop și care arată sărirea, rîdicarea, suirea: Hopa! M’am sculat! În unire cu țupa și țupaĭ arată sărirea saŭ dansarea continuă: hopaĭ, țupaĭ, ursule! (zic și Turciĭ hoppala!). V. opa.

ópa, interj. care arată scularea și care se întrebuințează în limba copiilor cînd încep a vorbi. V. hop, hopa.

2) opt num. cardinal (lat. ŏcto, vgr. októ; germ. acht, engl. eight; it. otto, fr. huit, sp. ocho, pg. oito). Număr între 7 și 9. S. m. Cifra opt: un opt, doĭ opt saŭ doĭ de opt.

op (înv., fam.) s. n., pl. opuri

op (înv., fam.) s. n., pl. opuri

op s. n., pl. opuri

hop/hopa interj.

+hop-țop interj.

opt¹ (cifră, notă) s. m., pl. opt (A scris din greșeală doi de opt. La teze a luat doi de opt.)

opt³ num. invar.; 8/VIII

opus³ (operă) s. n., pl. opusuri; abr. op.

hop¹/hopa interj.

opt¹ num.; 8/VIII

opus s. n., pl. opusuri; abr. op.

hop/hopa interj.

opt num.

opus s. n., pl. opusuri^[1]

OP s. v. carte, lucrare, operă, scriere, text, tipăritură, tom, volum.

op s. v. CARTE. LUCRARE. OPERĂ. SCRIERE. TEXT. TIPĂRITURĂ. TOM. VOLUM.

op s. n. – Necesitate, nevoie. Lat. opus (Diez, I, 436; Pușcariu 1221; Candrea-Dens., 1282; REW 6079), cf. it. uopo, logud. obus, prov., cat. ops, v. sp. huebos (Corominas, III, 541). Înv., este dublet al lui op, s. n. (operă, carte), din același cuvînt lat. (sec. XIX). Se folosea și în formele obsă (< opsă, op să) și opt „e precis” < opus est, cf. J. Jud, v. fr. estuet, în Vox Rom., IX, 26-56.

hop interj. – Exprimă efortul de a sări sau de a ridica o greutate; servește ca îndemn în aceste împrejurări. – Var. hopa(i). Mr. hop. Creație expresivă, cf. alb. hop, germ. hopsen, engl. to hop, tc. hoppaha (după Graur, GS, VI, 330, tc. este etimon al rom. hop așa). – Der. hop, s. n. (salt, săritură; obstacol, groapă; dificultate, neplăcere); hopăi, vb. (a sări, a țopăi); hopină, s. f. (denivelare, groapă); hopuros, adj. (plin de gropi). – Cf. țop.

opt num. – Cifra dintre șapte și nouă. – Mr. optu, megl. uopt, istr. opt. Lat. octo (Pușcariu 1222; Candrea-Dens., 1283; REW 6035), cf. vegl. guapto, it. otto, prov. uech, fr. huit, cat. vuyt, sp. ocho, port. oito. – Der. optar, s. m. (carte de opt puncte), după ngr. ỏγτάρι; optime, s. f. (a opta parte).

-OP „ochi, glob ocular”. ◊ gr. ops, opos „ochi” > fr. -ope, germ. -op > rom. -op.

opus (cuv. lat. „lucrare, operă, muncă, acțiune, faptă”), termen folosit spre a numerota lucrările muzicale în ordinea compunerii sau publicării lor; în mod obișnuit apare abrev. op., urmată de cifre indicând numărul lucrăriii (ex. op. 1, op. 27 etc.). Pentru prima dată termenul apare folosit de B. Marini (1617). Numerotarea o. este uneori relativă (în special pentru sec. 18) deoarece diferiți editori au folosit numerotări diferite.

-OPS „ochi”. ◊ gr. ops „ochi” > fr. -ops, germ. id., engl. id. > rom. -ops.

-OPSIE „vedere, imagine, percepție vizuală”. ◊ gr. opsis „vedere, aspect” > fr. -opsie, germ. id., engl. -opsia > rom. -opsie.

OPTO- „vedere, retină”. ◊ gr. optos „vizibil” > fr. opto-, germ. id., engl. id., it. id. > rom. opto-. □ ~metrie (v. -metrie₁), s. f., disciplină medicală care se ocupă cu determinarea, măsurarea și corectarea defectelor de vedere; ~metru (v. -metru₁), s. n., aparat pentru determinarea caracteristicilor optice ale ochiului.

A opta minune – Expresia „cele șapte minuni ale lumii” înglobează cele șapte monumente celebre ale antichității, culmi la care ajunseseră știința, tehnica și mai ales arhitectura orientală și greco-romană. lată-le în ordinea cronologică a construirii lor: 1) Piramida cea mare de la Gizeh, 2) Grădinile suspendate din Babilon (sau, ale Semiramidei), 3) Templul Artemisei din Efes, 4) Mausoleul din Halicarnas, 5) Statuia lui Zeus din Olimpia, 6) Farul din Alexandria și 7) Colosul din Rodos. Aceste monumente au fost denumite „minuni”, nu în sens de „miracol” mistic, de fenomen supranatural, ci în accepțiunea de realizări excepționale, care depășeau tot ceea ce se construise pînă atunci. În acest spirit, orice înfăptuire grandioasă, orice invenție extraordinară a geniului omenesc primea, prin analogie, denumirea de „o nouă minune”, sau „o adevărată minune”, sau mai ales „a opta minune”. Astfel, după apariția electricității, în secolul trecut, s-a spus pe bună dreptate că ea este a opta minune, datorită contribuției uriașe pentru istoria civilizației. Și cu egală dreptate, se spune astăzi că energia atomică, deschizînd căi uluitoare pentru progresul omenirii, constituie și ea a opta minune a lumii. După cum se vede, nu se continuă numerotarea: a noua, a zecea minune etc. Monumentele antichității rămînînd „cele șapte minuni” de bază, fiecare nouă realizare genială este socotită a opta minune a vremilor moderne, a epocii respective. IST.

a fi îmbrăcat la opt sute și un pol expr. a avea haine scumpe, a fi elegant.

la opt sute și un pol expr. (înv.) elegant.

NOTA OPT colac, optar, sfânt, trei cu geamuri.

opt cu ferestrele deschise expr. (șc.) nota trei.

opt pe doi expr. (șc.) nota patru.