on¹ [At: PĂCALĂ, M. R 513 / Pl: (2) ~uri / E: slv онъ^[1]] 1 smi A șaisprezecea literă din alfabetul chirilic. 2 sn (Reg, șîs) ~ ocolit Motiv decorativ format din două cercuri concentrice, folosit pentru împodobirea cojoacelor țărănești. corectat(ă)

ON sm. 📖 Numele slovei O, о în alfabetul cirilic [vsl.].

ONU s. propriu n.

*ONU/O.N.U. s. propriu n.

+on (literă chirilică) s. m., pl. on

on, onuri s. n.

Organizația Națiunilor Unite (O.N.U.)

ONU, Liviu (1917-2002, n. Lipova), filolog român. Prof. univ. la București. Contribuții în domeniul filologiei („Introducere în filologie. Orientări în tehnica cercetării științifice a limbii române”, în colab.; „Critica textuală și editarea literaturii vechi. Cu aplicații la cronicarii moldoveni”) și al istoriei limbii române literare („Istoria limbii române literare, de la origini până la începutul sec. al XIX-lea”, vol. I, în colab.). Ediții ale operelor cronicarilor moldoveni Gr. Ureche și Miron Costin.

Onu, -că, -cu v. Ioan II 7; III F 1.

CONSILIUL ECONOMIC ȘI SOCIAL AL O.N.U. v. Organizația Națiunilor Unite.

O.N.U. v. Organizația Națiunilor Unite.

ON¹ s. m., s. n. 1. s. m. invar. Numele celei de a șaisprezecea litere din alfabetul chirilic. 2. s. n. (Regional, și în sintagma on ocolit) Motiv decorativ format din două cercuri concentrice, folosit pentru împodobirea cojoacelor țărănești. cf. păcală, m. r. 513, 515. – PI. (2): onuri. – Din slavon. оиъ.