MORFINĂ s. f. Substanță alcaloidă extrasă din opiu, folosită drept calmant, narcotic sau stupefiant; morfiu. – Din fr. morphine.

morfină sfs [At: LM / E: fr morphine] Substanță alcaloidă extrasă din opiu, folosită drept calmant și narcotic Si: (reg) morfin.

MORFINĂ s. f. Substanță alcaloidă extrasă din opiu, întrebuințată drept calmant, narcotic sau stupefiant; morfiu. – Din fr. morphine.

MORFINĂ s. f. Substanță alcaloidă extrasă din opiu, întrebuințată drept calmant și narcotic, uneori și ca stupefiant. Schimbase morfina pe praful alb, fiindcă era mai ușor de găsit. C. PETRESCU, C. V. 313.

MORFINĂ s.f. Alcaloid extras din opiu, cu diferite întrebuințări medicinale, folosit uneori și ca stupefiant. [< fr. morphine, cf. Morfeu, zeul somnului la greci].

MORFINĂ s. f. alcaloid din opiu, folosit ca narcotic, analgezic, calmant și uneori și stupefiant. (< fr. morphine)

MORFINĂ f. Substanță folosită în medicină ca narcotic, calmant și somnifer, dar care, utilizată abuziv, produce intoxicarea organismului; morfiu. /<fr. morphine

morfină f. alcool vegetal extras din opiu: morfina e o violentă otravă.

*morfínă f., pl. e (d. vgr. Morpheús, zeu somnuluĭ). Chim. Un alcaloid al opiuluĭ, amar la gust, adormitor și potolitor cînd îl ĭeĭ în cantitate mică și ucigător cînd îl ĭeĭ în cantitate mare. Sărurile luĭ, numite pop. tot morfină, se întrebuințează la injecțiunĭ subcutanee p. a liniști durerile. În opiu de Smirna, care e sucu uscat al maculuĭ, există în cantitate de 10-15%.

morfină-bază s. f. (chim.) Morfină brută, înainte de purificare ◊ „În timp ce decupa o mașină veche tip Ford, un fierar din Aix-en-Provence (Franța) a avut surpriza să descopere în caroseria mâncată de rugină... 16 kg de morfină-bază.” R.l. 4 VII 72 p. 6. ◊ „Două fapte par să pledeze în favoarea primei ipoteze: uciderea lui A.B., 62 de ani, cunoscut de poliție pentru activitatea sa ca traficant de droguri, și descoperirea unui laborator în care se transforma morfina-bază în heroină.” R.l. 3 IV 73 p. 6. ◊ „[...] cea pe care o preferă și o folosește cel mai adesea este morfina-bază pe care și-o injectează singur de mai multe ori pe zi [...]” Cont. 11 V 79 p. 4; v. și I.B. 15 III 74 p. 4 (din fr. morphine-base)

morfină s. f., g.-d. art. morfinei

morfină s. f., g.-d. art. morfinei

morfină s. f., g.-d. art. morfinei

MORFINĂ s. (FARM.) (reg.) morfiu.

MORFINĂ s. (FARM.) (reg.) morfiu.

MORFÍNĂ s. f. Substanță alcaloidă extrasă din opiu, întrebuințată drept calmant și narcotic, uneori și ca stupefiant; (regional) morfiu. Cf. LM, BARCIANU. Schimbase morfina pe praful alb, fiindcă era mai ușor de găsit. C. PETRESCU, C. V. 313. Aș picura-ntr-o cupă cu eter, Morfină. MINULESCU, V. 99. – Din fr. morphine.