MONAZIT, monazite, s. n. Fosfat natural al unor pământuri rare, de culoare galbenă-brună, roșie sau cafenie. – Din fr. monazite.

monazit sn [At: ENC. TEHN. I, 404 / V: ~ă, sf / Pl: ~e / E: fr monazite] Fosfat natural de ceriu, toriu și alte pământuri rare, de culoare galben-brună, roșie sau cafenie.

MONAZIT, monazite, s. n. Fosfat natural al unor pământuri rare, de culoare galben-brună, roșie sau cafenie. – Din fr. monazite.

MONAZIT s.n. Fosfat natural de ceriu, care conține și toriu. [< fr. monazite].

MONAZIT s. n. fosfat natural de ceriu, toriu și alte lantanide. (< fr. monazite)

MONAZIT n. Mineral constituit din pământuri rare (ceriu, toriu etc.), de culoare brună-roșiatică sau gălbuie. /<fr. monazite

monazită sf vz monazit

monazit s. n., pl. monazite

monazit s. n., pl. monazite

monazit s. n., pl. monazite

MONAZÍT (< fr. {i}; {s} gr. monazo „a fi singuratic”) s. n. Fosfat natural de ceriu (49-74%), toriu, lantan și alte pământuri rare, cristalizat în sistemul monoclinic și întâlnit adesea în cristale izolate. Are culoarea galben-brună, roșie sau verde și luciul sticlos-gras; este adesea radioactiv. Se exploatează în aluviuni, pentru extragerea pământurilor rare și a toriului.

MONAZÍT s. n. Fosfat natural de ceriu, toriu și alte pămînturi rare, de culoare galben-brună, roșie sau cafenie. Aceste minereuri cuprind fluor, siliciu, titan. . . și se numesc: perite, cerine, monazite. ENC. TEHN. I, 404, cf. CANTUNIARI, L. M. 105. În țara noastră, monazitul a fost întîlnit în aluviunile din regiunea Ditrău. LTR², DER. – Pl.: monazite. - Și: monazită s. f. CANTUNIARI, L. M. 105. – Din fr. monazite.