MIORÍȚĂ, miorițe, s. f. Diminutiv al lui mioară; miorea. [Pr.: mi-o-] – Mioară + suf. -iță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MIORÍȚĂ ~e f. (diminutiv de la mioară) Oaie tânără. [G.-D. mioriței; Sil. mi-o-] /mioară + suf. ~iță
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*Mioríța (Mi-o-) s. propriu f., g.-d. Mioríței
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de liastancu | Semnalează o greșeală | Permalink

MIORÍȚĂ s. (ZOOL.) miorea. (~ laie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

mioríță s. f. (sil. mi-o-), g.-d. art. mioríței; pl. mioríțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

mioríță, miorițe s. f. Diminutiv al lui mioară. 2. (Sg. art.) Animal oracular din mitologia românească, prezent mai ales în balade, care denunță unui cioban complotul urzit împotriva sa de alți ciobani; oaia năzdrăvană. – Din mioară + suf. -iță.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

mioriță, miorițe s. f. (er., dim.) vulvă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink