telal sm [At: SIMION DASC., ap. LET. I A, 48/30 / V: (înv) ~ar / Pl: ~i / E: tc tellâl] 1 (Înv) Crainic² (3). 2 (Înv; spc) Persoană care facea strigările la un mezat. 3 Negustor ambulant (de haine vechi) Si: (reg) obielar, râzar, rufar, tandăl.

TELAL, telali, s. m. 1. Negustor ambulant (de haine vechi). Precupeț, vînzător de mărunțișuri, samsar, cîteodată și mai rău poate, telal de straie vechi... toate le încercase. CARAGIALE, O. I 283. ◊ Fig. Ce erau ei astăzi decît zdrențe politice pe care telalul le arată ochilor tuturora? PAS, L. I 278. 2. (Învechit) Persoană care făcea strigările la un mezat. Telalul, în sfîrșit, ieși din cănțelerie în mijlocul ogrăzii și răcni în gura mare: «Cinci galbini sălașul!... Cine dă mai mult?». ALECSANDRI, C. 78.

TELAL ~i m. înv. 1) Vânzător ambulant de haine vechi. 2) Persoană care anunță prețurile la mezat. /<turc. tellâl

telal m. 1. Mold. strigător la mezaturi: telalul strigă îndată: zece galbeni fata giudelui! AL.; 2. Munt. vânzător de haine vechi (strigând prin uliți): stăpânul vinde și telalul nu se îndură să-l dea PANN. [Turc. TELLAL, mijlocitor, pristav].

telál m. (turc. tellal, d. ar. dellal, strigător public). Vechĭ. Craĭnic, pristav, strigător public orĭ la mezat. Azĭ. Negustor ambulant de haĭne și obĭecte vechĭ. Mold. Samsar, misit, barușnic agent care duce slugĭ la stăpîn. – Și telar. V. mămular.

telar² sm vz telal

telal (înv.) s. m., pl. telali

telal s. m., pl. telali

telal s. m., pl. telali

TELAL s. v. crainic, mesager, sol, trimis, vestitor.

TELAL s. (reg.) obielar, rufar, (Transilv. și Ban.) râzar. (~ de haine vechi.)

TELAL s. (reg.) obielar, rufar, (Transilv. și Ban.) rîzar. (~ de haine vechi.)

telal s. v. CRAINIC. MESAGER. SOL. TRIMIS. VESTITOR.

telal (-li), s. m. – 1. Crainic. – 2. Vînzător ambulant. – 3. Peticar, rufar. – Mr. tileal, til’an, megl. tilal. Tc. tellal, din arab. dellal (Șeineanu, II, 353; Roesler 603), cf. ngr. ντελάλης, alb., bg., sb. telal. – Der. telal-bașa, s. m. (înv., șeful telalilor), din tc. telal-bași; telaliță (var. teleliță, teleloaică), s. f. (vînzătoare ambulantă de haine vechi); telalîc, s. n. (îmdeletnicirea telalului), din tc. tellalik.