merope s vz merop

merop sm [At: ȘINCAI, ap. DR. V, 560 / V: ~e s / Pl: ~i / E: Merops (apiaster)] (Orn; înv) Prigorie (Merops apiaster).

Merope 1. Una dintre pleiade, căsătorită cu Sisyphus, regele Corinthului, și mama lui Glaucus. 2. Una dintre heliade. 3. Fiica lui Cypselus și soția lui Cresphontes. După împărțirea Peloponnesului, Cresphontes, căruia îi revenise Messenia, a fost ucis de către Polyphontes, unul dintre heraclizi. O dată cu coroana, acesta din urmă a luat-o în căsătorie cu sila și pe Merope. După mulți ani, unul dintre fiii ei îl ucide însă pe Polyphontes, eliberîndu-și mama și răzbunînd în același timp și moartea lui Cresphontes.

MEROP s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.

merop s.m. (ornit.; înv.) v. Albinar. Albinărel. Furnicar¹. Prigoare. Viespar (Merops apiaster).

merop s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR.

MERÓPE subst. v. merop.

MERÓP s. m. (Învechit, livresc) Prigorie (Merops apiaster). Merope sau mîncătoare de albini. ȘINCAI, în DR. V, 560. O pasere ce se chiamâ merop. ȘICHINDEAL, F. 393/6. - Pl.: meropi. – Și: merópe subst. – Din Merops [apiaster], numele științific al prigoriei.