3 intrări
38 de definiții
din care- explicative (16)
- morfologice (9)
- relaționale (2)
- etimologice (1)
- specializate (2)
- enciclopedice (6)
- altele (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
MARIN, -Ă, marini, -e, adj. Care ține de mare2, care trăiește sau crește în mare2, care este produs de acțiunea unei mări2; caracteristic mării2, de mare2. ♦ (Și substantivat, f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare2. ♦ Privitor la navigația pe mare2; maritim. Hărți marine. – Din fr. marin.
MARIN, -Ă, marini, -e, adj. Care ține de mare2, care trăiește sau crește în mare2, care este produs de acțiunea unei mări2; caracteristic mării2, de mare2. ♦ (Și substantivat, f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare2. ♦ Privitor la navigația pe mare2; maritim. Hărți marine. – Din fr. marin.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
MARINĂ s. f. Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Știința și tehnica navigației. – Din fr. marine, it. marina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARINĂ s. f. Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. ♦ Știința și tehnica navigației. – Din fr. marine, it. marina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
marin, ~ă [At: VALIAN, V. / Pl: ~i, ~e / E: fr marin, -e] 1 a Care ține de mare2 . 2 a Referitor la mare2. 3 a Care este produs de acțiunea mării2. 4 a Caracteristic mării2. 5 a (D. plante și animale) Care crește sau trăiește în mare2 Si: (nob) marinesc. 6-7 sf, a (Șîs Pictură ~) (Pictură) care reprezintă un peisaj de mare. 8 a Referitor la navigația pe mare Si: maritim (4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
marină sfs [At: MOLNAR, I. 377/9 / E: fr marine, it imarina] 1 (Csc) Ansamblu al vaselor și unităților navale ale unei țări, precum și personalul aferent Vz flotă. 2 Știință și tehnică a navigației.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARIN, -Ă, marini, -e, adj. De mare; care ține de mare, care se referă la mare, care trăiește în mare. Faună marină. ▭ Mai stăruie parcă în auz, foșnetul marin de talazuri rostogolite, BOGZA, C. O. 329. Bolnavi trimiși să respire aer marin. C. PETRESCU, Î. I 12. ◊ Pictură marină = pictură care înfățișează o priveliște a mării.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARINĂ s. f. Ansamblul navelor, al unităților navale ale unei țări, precum și personalul care lucrează pe ele. Marina militară. ▭ Marina lor de comerciu rivaliza cu marina italiană și cu marina franceză. GHICA, S. 93. Un june ofițer din marina franceză. NEGRUZZI, S. I 328.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARIN, -Ă adj. De (din) mare; care trăiește în mare. ◊ Pictură marină (și s.f.) = pictură a unei priveliști de la mare. [< fr. marin, it. marino, lat. marinus].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARINĂ s.f. 1. Flotă navală a unui stat și personalul aferent. 2. Știința și tehnica navigației pe mări. [< fr. marine, it. marina].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MARIN, -Ă adj. referitor la mare; care crește, trăiește în mare. ◊ (s. f.) pictură cu peisaj marin. (< fr. marin)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MARINĂ s. f. 1. flotă navală a unui stat și personalul aferent. 2. știința și tehnica navigației pe mări. (< fr. marine, it. marina)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
MARIN ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de mare; propriu mării. 2) (despre picturi) Care reprezintă marea; reprezentând un peisaj de mare. /<fr. marin[1]
- Ca s.f. marină = = pictură a unei priveliști de la mare — LauraGellner
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MARINĂ f. Totalitate de nave maritime ale unui stat, luate împreună cu personalul care lucrează pe ele; flotă navală a unui stat. /
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
marin a. 1. de mare: plantă marină; 2. ce servă la navigațiune: hartă marină.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Marina (Sfânta) f. sărbătoare băbească ce cade în mijlocul Circovilor de vară (17 Iulie), zi rea pentru boale: la Marina țăranii împart pelin și puici. V. Circovii.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
marină f. 1. arta navigațiunii pe mare; 2. serviciul marinarilor: ofițer de marină; 3. puterea navală a unei națiuni (constând din cuirasate, torpiloare, încrucișetoare, canoniere, etc.): marina militară a Angliei e cea mai puternică din lume; 4. tablou reprezentând vr’o vedere pe mare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*marín, -ă adj. (lat. marinus). De mare, din mare: peștĭ marinĭ, plante marine. Care servește la navigațiunea maritimă: corabie, hartă marină; ceasornic marin. S. f., pl. e. Serviciu de marinar: marina e grea. Materialu și oameniĭ care compun puterea navală a uneĭ țărĭ saŭ companiĭ, flotă: marina militară, marina comercială. Tabloŭ care reprezentă marea (corăbiĭ, talazurĭ ș. a.). Infanteria de marină, în Francia, infanteria care azĭ se numește infanterie colonială. V. navigațiune.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
marin adj. m., pl. marini; f. marină, pl. marine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marină2 (pictură) s. f., g.-d. art. marinei; pl. marine
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marină1 (flotă, navigație) s. f., g.-d. art. marinei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
marin adj. m., pl. marini; f. marină, pl. marine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
marină1 (flotă, navigație) s. f., g.-d. art. marinei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
marină2 (pictură) s. f., g.-d. art. marinei; pl. marine
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
marin adj. m., pl. marini; f. sg. marină, pl. marine[1]
- Ca s.f. marină = = pictură a unei priveliști de la mare — LauraGellner
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
marină (pictură) s. f., g.-d. art. marinei; pl. marine
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
marină (ansamblul unităților navale, tehnica navigației) s. f., g.-d. art. marinei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
MARIN adj. 1. v. maritim. 2. (rar) pelagic, (înv.) marinesc. (Adâncurile ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MARIN adj. (rar) pelagic, (înv.) marinesc. (Adîncurile ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
marin (marină), adj. – De mare. Fr. marin. – Der. marină, s. f., din fr. marine; marinar, s. m. (soldat la marină; Arg., avort, făt avortat), din it. marinaro, cf. ngr. μαρινάρης; marinăresc, adj. (de marină, de marinar); marinărește, adv. (ca marinarii); marina, vb. (a conserva carne sau pește), din fr. marinade; submarin, s. n., după fr. sous-marin.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
suprafață de inundare marină, (engl.= FS-flooding surface) în strat. secvențială exprimă un hiatus minor de eroziune submarină sau nondepunere, care separă unități depoziționale la nivel de cortegiu sedimentar. S.i.m. se formează imediat după un moment de înălțare a nivelului de bază, simultan cu creșterea adâncimii apelor.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
conque marine (cuv. fr. [kõ:k] marin), un fel de scoică uriașă, utilizată ca instrument de semnalizare de către popoarele care au trăit pe lângă țărmurile mărilor. Echiv. gr. στρόμβος [strombos], „vârtej, titirez, scoică”.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
MARIN, Vasile (1904-1937, n. București), avocat, om politic și publicist român. Din 1932, în Mișcarea Legionară; șef al organizației legionare din București; comandant legionar. Unul dintre fondatorii publicațiilor „Axa” și „Vestitorii”, colaborator al „Cuvântului” editat de Nae Ionescu. Voluntar în Războiul Civil din Spania (1936-1939) de partea forțelor naționaliste ale generalului Franco. A căzut în bătălia de pe frontul Madridului, la Mahadahonda (13 ian. 1937), fiind decorat post-mortem de generalul Franco cu Crucea de Război. În 1970, autoritățile spaniole au ridicat, la Majadahonda, un monument în memoria lui M. și Moța. Lucrări: „Fascismul”, „Crez de generație”.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARIN [mərin], John Cheri (1870-1953), pictor american. Influențat de fovism și și cubism, a fost dintre pionierii artei moderne a acuarelei în S.U.A., cu largi ecouri în Marea Britanie și Franța. Celebru datorită acuarelelor semiabstracte cu subiect marin, influențate de J. Whistler („Dragul meu Manhattan”, „Insula Maine”, „Podul Brooklyn”, „Munții Tunk”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARIN, Filip (1865-1927, n. București), sculptor și pictor român. A sculptat mai ales portrete ale contemporanilor („C.A. Rosetti”, „V. Alecsandri”) și lucrări alegorice. A realizat masca mortuară a lui Mihail Eminescu. Pictor peisagist.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARIN, Constantin (1925-2011, n. sat Urleta, jud. Prahova), dirijor român de cor. Fondator al Corului Național de cameră „Madrigal”. Stil remarcabil, cultivând acuratețea și puritatea sunetului. A realizat, împreună cu formația corală „Madrigal”, peste 40 discuri și șapte compact-discuri. Autor (împreună cu Iosif Sava) al volumului „Constelația Madrigal” și al lucrării „Arta construcției și interpretării corale”, editată în 10 compact-discuri (în română, engleză și spaniolă). Numeroase turnee în țară și străinătate.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARIN, Alexe (1814-1895, n. Craiova), pionier al învățământului chimic din țara noastră. Prof. univ. la București. Traduceri de manuale.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARIN FIRMILIAN (numele de botez Nicolae) (1901-1972), mitropolit român. Prof. la seminarele din Cernica, București și Craiova. Arhiepiscop al Craiovei (1947-1949); mitropolit al Olteniei (1949-1972).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare neclasificate
Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.
MARÍN, -Ă adj. Care ține de mare2, privitor la mare; care este produs de acțiunea unei mări; caracteristic mării. Cf. VALIAN, V. Lucrarea marină (a apelor mării), BARASCH, I. N. 85/9, cf. POLIZU, PONTBRIANT, D., LM, DDRF. Șesuri marine (zidite de mări vechi). MEHEDINȚI, G. F. 132, cf. ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. Cu umbra lor pe nisip, în pustietățile marine, priveau în zare vapoare. BACOVIA, O. 242. Bolnavi trimiși să respire aer marin. C. PETRESCU, Î. I, 12, cf. id. C. V. 359. Un vînt cald, masiv ca o undă marină. . ., făcea ca pălăria Otiliei să fluture. CĂLINESCU, E. O. I, 103. O oarecare vreme mai stăruie parcă în auz foșnetul marin, de talazuri rostogolite. BOGZA, C. O. 329. ♦ (Despre plante și animale) Care crește sau trăiește în mare. Se oprește pe la Insulele Canare de mulțimea plantelor marine. GENILIE, G. 13/17. Creșteau. . . Imenșii polipi marini. ISANOȘ, Ț. I. 49, cf. 59. ♦ (Și substantivat, f.) (Pictură) care înfățișează un peisaj de mare. Cf. ȘĂINEANU, D. U., CADE. Ai văzut marinele lui Radovici? Hai să ți le arăt, că sînt interesante. CAMIL PETRESCU, T. II, 30. Merse la un perete pe care erau expuse cîteva tablouri. . . – Priviți minune! zise el. Cea mai bună marină de Petrașcu. CĂLINESCU, S. 71. ♦ Privitor la navigația pe mare; maritim. Hărți marine. ELEM. G. 2. Busola marină, care se cheamă și compas de variație. MARIN, F. 241, cf. COSTINESCU, ȘĂINEANU, D. U., CADE, SCRIBAN, D. - Pl.: marini, -e. – Din fr. marin, -e.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
MARÍNĂ s. f. 1. (Cu sens colectiv) Ansamblul vaselor și unităților navale ale unei țări, precum și personalul aferent. V. f l o t ă. Marina, adecă oastea de pre mare. MOLNAR, I. 377/9. Au aflat cu cale. . . a trimite în strîmtoarea de la Ghibraltar o parte din marină (flotă). AR (1829), 501/12. Marina. . . se alcătuiește din 3 fregate, 2 corvete, 2 bricuri, 6 alte vase mai mici. CR (1830), 762/39. Puterea de mare (marina) britanică. GT (1839), 71/25, cf. STAMATI, D. Se formă o marină comercială. CALENDAR (1857), 56/29. Vorbește c-un june ofițer din marina franceză. NEGRUZZI, S. I, 328. Marina lor de comerciu rivaliza cu marina italiană și cu marina franceză. GHICA, S. 93, cf. PONTBRIANT, D. Maiorul de marină N. Dimitrescu-Maican scufundă monitorul turcesc din fața Canapei. MAIORESCU, D. II, 102, cf. ȘĂINEANU, D. U. Ofițeri de marină. PETRESCU, Î. I, 12. 2. Știința și tehnica navigației. D. Șlik, arhitect. . . aflînd pentru folosul marinii (meșteșugul mării) un instrument numit curvograf, a avut cinstea de a-l înfățișa righii. CR (1829), 1001/7. Să se facă o schimbare foarte însemnătoare în marină, adică în locul funiilor de cînipă să se puie funii sau lanțuri de fier. ib. (1833), 921/47, cf. VALIAN, V., POLIZU, PONTBRIANT, D., COSTINESCU, ALEXI, W., ȘĂINEANU, D. U. E nava școlii medii tehnice de marină. SCÎNTEIA, 1952, nr. 2398. - Din fr. marine, it. marina.
- sursa: DLR (1913-2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A1) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
marin, marinăadjectiv
-
- Faună marină. DLRLC
- Mai stăruie parcă în auz, foșnetul marin de talazuri rostogolite. BOGZA, C. O. 329. DLRLC
- Bolnavi trimiși să respire aer marin. C. PETRESCU, Î. I 12. DLRLC
-
-
- Hărți marine. DEX '09 DEX '98
-
-
etimologie:
- marin DEX '09 DEX '98 DN
marină, marinesubstantiv feminin
- 1. Totalitatea mijloacelor de navigație (pe mări, fluvii, râuri, lacuri) și a unităților navale ale unui stat, împreună cu întreg personalul aferent. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- Marina militară. DLRLC
- Marina lor de comerciu rivaliza cu marina italiană și cu marina franceză. GHICA, S. 93. DLRLC
- Un june ofițer din marina franceză. NEGRUZZI, S. I 328. DLRLC
- 1.1. Știința și tehnica navigației. DEX '09 DEX '98 DN
-
etimologie:
- marine DEX '09 DEX '98 DN
- marina DEX '09 DEX '98 DN