15 definiții pentru mandibulă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

MANDIBULĂ, mandibule, s. f. 1. Maxilar inferior (la om și animale). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. ♦ Fiecare dintre cele două părți chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule.

mandibulă [At: EL. AN. 24 / Pl: ~e / E: fr mandibule] 1 Maxilar inferior la animale Si: falcă. 2 (Dep) Maxilar inferior la oameni. 3 Fiecare dintre cele două părți care alcătuiesc ciocul păsărilor. 4 Fiecare dintre cele două piese cheratizate ale aparatului bucal la unele insecte, servind la apucarea și la roaderea hranei.

MANDIBULĂ, mandibule, s. f. 1. Maxilar inferior (și la om și la animale). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. ♦ Fiecare dintre cele două părți chitinoase ale aparatului bucal la insecte. – Din fr. mandibule.

MANDIBULĂ, mandibule, s. f. 1. (Zooi.) Falcă, maxilar inferior la animale. (Emfatic, depreciativ) Hagi-Iordan și-a aplecat mandibulele puternice spre urechea lui, mustrîndu-l într-un rîs de bas. C. PETRESCU, R. DR. 249. 2. Fiecare din cele două părți ale ciocului păsărilor. ♦ Piesă bucală tare, cu care insectele taie frunzele sau sfîșie prada.

MANDIBULĂ s.f. 1. Falcă, maxilar (în special, cel inferior). 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. 3. Organ din aparatul bucal al unor insecte cu care acestea taie frunzele sau își sfîșie prada. [Cf. fr. mandibule, lat. mandibula].

MANDIBULĂ s. f. 1. maxilar inferior la animale; falcă. 2. fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. 3. organ chitinos din aparatul bucal al unor insecte, cu care acestea taie frunzele sau sfâșie prada. (< fr. mandibule, lat. mandibula)

MANDIBULĂ ~e f. 1) (la om și la animale) Maxilar inferior. 2) Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. 3) (la insecte) Fiecare dintre cele două părți ale aparatului bucal, servind la supt, mestecat sau înțepat. /<fr. mandibule

*mandíbulă f., pl. e (lat. mandíbula și -lum, d. mándere, a mesteca, a mînca. V. mănînc). Anat. Falca de jos. Fie-care din cele doŭă părțĭ ale cĭoculuĭ păsărilor. Partea proeminentă a guriĭ insectelor.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

mandibulă s. f., g.-d. art. mandibulei; pl. mandibule

mandibulă s. f., g.-d. art. mandibulei; pl. mandibule

mandibulă s. f., g.-d. art. mandibulei; pl. mandibule

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

MANDIBULĂ s. (ANAT.) 1. maxilar inferior. (~ la vertebrate.) 2. falcă, maxilar. (~ la insecte și crustacee.)

MANDIBULĂ s. (ANAT.) falcă, maxilar. (~ la insecte și crustacee.)

Dicționare neclasificate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

MANDÍBULĂ s. f. 1. Maxilar inferior la animale, falcă; spec. (depreciativ, de obicei la pl.) maxilar al omului. Mandibulă (falcă). EL. AN. 24, cf. BARCIANU, ALEXI, W. Rînji sub mandibulele puternice, ascunse de mustăți uriașe. PETRESCU, C. V. 187. Și-a aplecat mandibulele puternice spre urechea lui, mustrîndu-l într-un rîs de bas. id. R. DR. 249. 2. Fiecare dintre cele două părți care alcătuiesc ciocul păsărilor. Cf. BARCIANU, ALEXI, W. Ciocul [șoimului dunărean] e albăstrui. . . la baza mandibulei, gălbui. LINȚIA, P. II, 140, cf. 44. 3. Fiecare dintre cele două piese cheratinizate ale aparatului bucal la unele insecte, servind la apucarea și la roaderea hranei. Cf. BARASCH, B. 241. Coarnele cărădaștei (mandibulele ) se întrebuințau odinioară în farmacie. N. LEON, MED. 84, cf. FAUNA R.P.R. VIII1 15. – Pl. : mandibule. – Din fr. mandibule.

Intrare: mandibulă
mandibulă substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • mandibulă
  • mandibula
plural
  • mandibule
  • mandibulele
genitiv-dativ singular
  • mandibule
  • mandibulei
plural
  • mandibule
  • mandibulelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

mandibulă, mandibulesubstantiv feminin

  • 1. Maxilar inferior (și la om și animale). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: falcă
    • format_quote emfatic depreciativ Hagi-Iordan și-a aplecat mandibulele puternice spre urechea lui, mustrîndu-l într-un rîs de bas. C. PETRESCU, R. DR. 249. DLRLC
  • 2. Fiecare dintre cele două părți ale ciocului păsărilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 3. Fiecare dintre cele două părți chitinoase ale aparatului bucal la insecte, cu care acestea taie frunzele sau își sfâșie prada. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

imagine pentru acest cuvânt

click pe imagini pentru detalii