căutare avansată
Din totalul de 422 sunt afișate 16 definiții pentru mare (apă), mare (amplu), Mare, măre, mâră   declinări

MÁRE2, mări, s. f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, dupe suprafața Pământului, care de obicei sânt unite cu oceanul printro strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sânt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafață vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut s-au prin comparație). ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâini, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ◊ Expr. A face (s-au a deschide) ochi mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție. ◊ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafețe) Întins2, vast. ◊ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; dupe un plan vast; b) în lini generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spațios; voluminos. Vas mare. ◊ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților. ♦ Lat.; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, vituri; de obicei în legătură cu verbe k „a veni”) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere s-au, p. ext. despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată; ridicat. ♦ (Despre prețuri) Ridicat. ◊ Loc. adj. De mare preț = foarte valoros, prețios, scump. ♦ (Despre colectivități) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltări fințelor) Care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns l-a maturitate. ◊ Fată mare = fată l-a vârsta măritișului; virgină, fecioară. ◊ Expr. Să crești mare! formulă cu care se răspunde unui copil l-a salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare s-au de l-a mic l-a mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcți negative) nimeni. ♦ (De obicei l-a comparativ s-au l-a superlativ relativ) Mai (s-au cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unități de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ◊ Postul (cel) Mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paștilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină și căldură) Puternic, intens. ◊ Zioa mare = partea dimineți (dupe răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ◊ Expr. (Zioa) în (s-au l-a) amiazamare = în toiul zilei, în plină zi, l-a amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (s-au a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fii cu gura mare = a fii certăreț, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mișcare s-au de deplasare) Care a depășit viteza obișnuită; crescut (k viteză), mărit. 5. (Despre stări sufletești, sentimente, senzați etc.) Intens, profund, tare. ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (Ai fii cuiva) mai mare mila (s-au dragul, rușinea etc.) = (ai fii cuiva) foarte milă (s-au drag, rușine etc.). ♦ (Adverbial; pop.) Din caleafară, peste măsură. ♦ Grav. Greșeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ◊ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzi principale. Drum mare s-au drumul (cel) mare = drum principal de largă circulație, care leagă localități importante. ◊ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează s-au deșteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puțin, care este nesemnificativ; c) (în construcți negative dă contextului valoare afirmativă și invers) naș crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ◊ Expr. Mare minune s-au minune mare = a) (cu valoare de exclamație) exprimă uimire, admirație etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (s-au bun etc.). Mare minune să (nu)... = ar fii de mirare să (nu)..., naș crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calități excepționale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieșit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte întro ierarhie; cu vază. ◊ Socru mare = tatăl mirelui; (l-a pl.) părinți mirelui. Soacră mare s-au soacra cea mare = mama mirelui. ◊ Expr. A se ține mare = a fii mândru, semeț, fudul. (Substantivat) A trage (s-au a călca) a mare = ași da importanță; a căuta să ajungă pe cei suspuși. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri s-au a unei avansări întrun post. Mare și tare s-au tare și mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Maimare = căpetenie, șef. ♦ Superior în ceea ce privește calitățile morale. ◊ Expr. Mare l-a inimă (s-au l-a suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales2, distins. Mare cinste.Mare ținută = îmbrăcăminte s-au uniformă destinată pentru anumite solemnități. ♦ (Despre ospețe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Lat. mas, maris.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRE2, mări, s. f. Nume generic dat vastelor întinderi de apă stătătoare, adânci și sărate, dupe suprafața Pământului, care de obicei sânt unite cu oceanul printro strâmtoare; parte a oceanului de lângă țărm; p. ext. ocean. ◊ Expr. Marea cu sarea = mult, totul; imposibilul. A vântura mări și țări = a călători mult. A încerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sânt minime. Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe. ♦ Fig. Suprafață vastă; întindere mare; imensitate. ♦ Fig. Mulțime (nesfârșită), cantitate foarte mare. – Lat. mare, -is.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depășește dimensiunile obișnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut s-au prin comparație). ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâini, care se opune celorlalte degete. Literă mare = majusculă. ◊ Expr. A face (s-au a deschide) ochi mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate, cu atenție. ◊ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafețe) Întins2, vast. ◊ (Substantivat; în loc. adv.) În mare = a) pe scară amplă; dupe un plan vast; b) în lini generale, în rezumat. ♦ Înalt. Deal mare. ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spațios; voluminos. Vas mare. ◊ (Pop.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților. ♦ Lat.; adânc. Apă mare. II. (Indică cantitatea) 1. Care este în cantitate însemnată; abundent, mult; numeros. ♦ (Despre ape curgătoare, vituri; de obicei în legătură cu verbe k „a veni”) Cu debit sporit, umflat. 2. (Despre numere s-au, p. ext. despre valori care se pot exprima numeric) Care este în cantitate însemnată; ridicat. ♦ (Despre prețuri) Ridicat. ◊ Loc. adj. De mare preț = foarte valoros, prețios, scump. ♦ (Despre colectivități) Numeros. III. (Arată rezultatul dezvoltări fințelor) Care a depășit frageda copilărie; care a intrat în adolescență; care a ajuns l-a maturitate. ◊ Fată mare = fată l-a vârsta măritișului; virgină, fecioară. ◊ Expr. Să crești mare! formulă cu care se răspunde unui copil l-a salut, cu care i se mulțumește pentru un serviciu etc. Cu mic cu mare s-au de l-a mic l-a mare ori și mici și mari = toți, toate, toată lumea; (în construcți negative) nimeni. ♦ (De obicei l-a comparativ s-au l-a superlativ relativ) Mai (s-au cel mai) în vârstă. IV. (Indică durata; despre unități de timp) De lungă durată, îndelung, lung. ◊ Postul (cel) mare = postul cel mai lung din cuprinsul anului, care precedă sărbătoarea Paștilor. (Pop.) An mare = an bisect. V. (Indică intensitatea) 1. (Despre surse de lumină și căldură) Puternic, intens. ◊ Zioa mare = partea dimineți (dupe răsăritul soarelui) când lumina este deplină, intensă. ◊ Expr. (Zioa) în (s-au l-a) amiazamare = în toiul zilei, în plină zi, l-a amiază. 2. (Despre sunete, voce, zgomote) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (s-au a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, cu ton ridicat. A fii cu gura mare = a fii certăreț, scandalagiu. 3. (Despre fenomene atmosferice) Violent, aspru, năprasnic. Ger mare. 4. (Despre ritmul de mișcare s-au de deplasare) Care a depășit viteza obișnuită; crescut (k viteză), mărit. 5. (Despre stări sufletești, sentimente, senzați etc.) Intens, profund, tare. ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (Ai fii cuiva) mai mare mila (s-au dragul, rușinea etc.) = (ai fii cuiva) foarte milă (s-au drag, rușine etc.). ♦ (Adverbial; pop.) Din caleafară, peste măsură. ♦ Grav. Greșeală mare. VI. (Arată calitatea, valoarea) 1. De valoare, de însemnătate deosebită; important, însemnat. ◊ Zi mare = zi de sărbătoare; zi importantă. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzi principale. Drum mare s-au drumul (cel) mare = drum principal de largă circulație, care leagă localități importante. ◊ Expr. Vorbe mari = a) cuvinte bombastice; promisiuni goale; b) (rar) laude. Mare lucru = a) lucru care impresionează s-au deșteaptă mirare; b) lucru care nu reprezintă nimic de seamă, care reprezintă prea puțin, care este nesemnificativ; c) (în construcți negative dă contextului valoare afirmativă și invers) naș crede să (nu)... ♦ Hotărâtor. ♦ Uimitor, extraordinar, impresionant. ◊ Expr. Mare minune s-au minune mare = a) (cu valoare de exclamație) exprimă uimire, admirație etc.; b) (reg.; cu valoare de superlativ) foarte frumos (s-au bun etc.). Mare minune să (nu)... = ar fii de mirare să (nu)..., naș crede să (nu)... ♦ Grav, serios. 2. Cu calități excepționale; ilustru, celebru, renumit. ♦ Ieșit din comun; deosebit. 3. Care ocupă un loc de frunte întro ierarhie; cu vază. ◊ Socru mare = tatăl mirelui; (l-a pl.) părinți mirelui. Soacră mare s-au soacra cea mare = mama mirelui. ◊ Expr. A se ține mare = a fii mândru, semeț, fudul. (Substantivat) A trage (s-au a călca) a mare = ași da importanță; a căuta să ajungă pe cei suspuși. La mai mare, urare adresată cuiva cu ocazia unei numiri s-au a unei avansări întrun post. Mare și tare s-au tare și mare = foarte puternic, influent. ♦ (Substantivat) Maimare = căpetenie, șef. ♦ Superior în ceea ce privește calitățile morale. ◊ Expr. Mare l-a inimă (s-au l-a suflet) = mărinimos, generos. ♦ Deosebit, ales2, distins. Mare cinste.Mare ținută = îmbrăcăminte s-au uniformă destinată pentru anumite solemnități. ♦ (Despre ospețe, serbări) Plin de strălucire; bogat, fastuos, pompos. – Probabil lat. mas, maris.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

máre1 adj. m., art. márele, pl. mari, art. mári; f. máre, g.-d. art. mári, pl. mari, art. márile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

máre2 s. f., g.-d. art. mắri; pl. mări
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRE s. 1. (GEOGR.) (înv.) genune, noian. (Sa scufundat în ~.) 2. (GEOGR.) apă. (Până în Grecia a călătorit pe ~.) 3. (JUR.) mare deschisă = mare liberă; mare internă v. mare închisă; mare închisă = mare internă; mare liberă v. mare deschisă. 4. (GEOL.) mare de pietre = câmp de pietre.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRE s. v. apă, duium, grămadă, mulțime, ocean, potop, puhoi, puzderie, sumedenie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRE adj. 1. v. întins. 2. amplu, întins, larg. (Știrea ocupa un spațiu ~ în ziar.) 3. v. dezvoltat. 4. v. spațios. 5. v. voluminos. 6. v. gros. 7. v. mășcat. 8. v. înalt. 9. v. lung. 10. v. majuscul. 11. v. adânc. 12. v. crescut. 13. v. lat. 14. v. holbat. 15. v. numeros. 16. v. apreciabil. 17. v. bogat. 18. v. ridicat. 19. v. exorbitant. 20. v. matur. 21. v. puternic. 22. v. intens. 23. v. violent. 24. v. important. 25. important, însemnat. (O zi ~ din viața lui.) 26. v. deosebit. 27. v. evident. 28. v. celebru. 29. v. ales. 30. (înv.) vel. (~ spătar.) 31. (înv.) velit. (Boier ~.) 32. adânc, intens, profund, puternic, viu. (O impresie, o emoție ~.) 33. v. acut. 34. bogat, întins, vast. (Are o experiență ~.) 35. v. fastuos.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRE adj. v. friguros, geros, rece.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Mare ≠ mic, mărunt
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRE2 mări f. 1) Spațiu întins de apă stătătoare, sărată, sitoată între continente s-au în interiorul lor. ~ea Mediterană. ~ea Caspică. ◊ A făgădui (a promite, a cere) ~ea cu sarea a făgădui (a promite, a cere) imposibilul. A încerca ~ea cu degetul a întreprinde ceva fără șanse de succes. A vântura mări și țări a călători foarte mult. 2) fig. Întindere mare; vastitate. O ~ de grâne. 3) Mulțime s-au cantitate foarte mare. O ~ de flori. [G.-D. mări] /<lat. mare, ~is
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRE1 ~i adj. 1) Care are dimensiuni ce întrec pe cele obișnuite; de proporți considerabile. Râu ~. Sat ~. ◊ Literă ~ literă inițială a substantivelor propri și a cuvintelor de l-a începutul unei propoziți. A face ochi ~i a se mira; a privi uluit. În lini ~i (s-au în ~) în general. Degetul ~ primul deget de l-a mână și de l-a picior. Casa (cea) ~ odaie împodobită în care se primesc oaspeți. 2) Care întrece cantitatea obișnuită. Recoltă ~. 3) (despre intervale de timp) Care durează mult; îndelung. Nopți ~i. ◊ Zioa în amiaza ~ în toiul zilei. 4) Care se manifestă cu intensitate. Temperatură ~. Furtună ~. 5) (despre sunete) Care se aude tare; puternic. ◊ A vorbi (s-au a striga) în gura ~ a vorbi tare, cu glas ridicat. 6) (despre fenomene ale naturi, despre calamități) Care se produce pe neașteptate, cu repeziciune și violență. Vânt ~. Cutremur ~. Secetă ~. 7) (despre fințe) Care a ajuns l-a vârsta maturități. Băiat ~. Fată ~. ◊ A se face ~ a crește; a se dezvolta. Tată ~ bunic. Mamă ~ bunică. Socru (soacră) ~ tata (mama) mirelui. 8) Care posedă calități excepționale și se bucură de o faimă deosebită; celebru. ~ artist. 9) Care este de o importanță s-au de o valoare deosebită. Zi ~. Faptă ~. 10) Care ocupă o treaptă mai înaltă întro ierarhie; superior. Funcționar ~. ◊ ~ și tare care are putere și influență. A se ține ~ a fii mândru. Mai ~ele șeful; conducătorul. Să crești ~! urare cu care o persoană mai în vârstă mulțumește unui copil pentru un serviciu. Vorbe ~i cuvinte pompoase; promisiuni deșarte. Lucru ~ lucru important, valoros. ~ lucru, ~ socoteală lucru fără importanță, care nu merită atenție. Cu ~ ce cu greu. Săptămâna ~ săptămâna care precedă sărbătoarea Paștilor l-a creștini; Săptămâna Patimilor. /Probabil lat. mas, maris
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRE1, mari, adj. 1. Care depășește dimensiunile obișnuite. ◊ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros care, l-a mână, se poate opune celorlalte degete. ◊ Expr. A face (s-au a deschide) ochi mari (cât cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate. A lăsa (pe cineva) mare și devreme = a lăsa (pe cineva) dezamăgit. ◊ (Adverbial) Făină măcinată mare. ♦ (Despre suprafețe) Întins, vast. ◊ Expr. În mare = dupe un plan vast; în lini generale. ♦ Înalt. Un deal mare ne desparte (JARNIKBÎRSEANU). ♦ Lung. Păr mare. ♦ Încăpător, spațios; voluminos. Au umplut un sac mare, mare (SBIERA). ♦ (În expr.) Casa (cea) mare = camera cea mai frumoasă a unei case țărănești, destinată oaspeților. ♦ Lat; adânc. Apă mare. 2. În cantitate însemnată, abundent, mult; numeros. ◊ Expr. (Despre ape curgătoare) A veni mare = a crește, a se umfla; a inunda. ♦ (Despre surse de lumină și căldură) Puternic, intens. 3. De lungă durată. 4. În grad înalt; intens, profund, tare. Avusese mare iubire pentru el (SADOVEANU). ◊ Loc. adv. (Reg.) Cu mare ce = cu greu, anevoie. ◊ Expr. (Ai fii cuiva) mai mare mila (s-au dragul, rușinea etc.) = (ai fii cuiva) foarte milă (s-au drag, rușine etc.). Zioamare = moment al dimineți când lumina devine intensă. ♦ (Despre sunet, voce) Puternic, ridicat. ◊ Expr. A vorbi (s-au a striga) în gura mare = a vorbi cu glas tare, strigând. A fii cu gura mare = a fii certăreț, scandalagiu. ♦ (Despre fenomene atmosferice) Violent, năprasnic. Ger mare. ♦ (Adverbial, pop.) Din caleafară, peste măsură. A să fie Mare mult omor! (ALECSANDRI). ♦ Grav. Greșeală mare. 5. Adult, matur, vârstnic; (l-a comparativ) mai bătrân. ◊ Expr. (Despre copi) A se face mare = a crește, a deveni matur, adult. 6. Vestit, renumit, ilustru. 7. Care ocupă un rang superior, suspus. ◊ Expr. A se ține mare = a fii mândru, semeț. A trage a mare = ași da ifose; a căuta să ajungă pe cei suspuși. La mai mare, urare făcută cuiva cu ocazia unei numiri s-au avansări întrun post. Mare și tare = influent, puternic. ◊ (Substantivat) Maimarele = căpetenie, șef. ♦ Mare ținută = îmbrăcăminte s-au uniformă destinată pentru anumite solemnități. ♦ Superior în ceea ce privește calitățile morale. ◊ Expr. Mare l-a inimă (s-au l-a suflet) = mărinimos, generos. 8. Important, de seamă; hotărâtor. ◊ Zi mare = zi de sărbătoare, zi importantă. Strada mare = nume dat în unele orașe de provincie străzi principale. Vorbe mari = cuvinte bombastice; promisiuni goale. ♦ Deosebit, ales. Mare cinste.Lat. mas, maris.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRE2, mări, s. f. Vastă întindere de apă stătătoare, sărată și amară, de obicei unită cu oceanul printro strîmtoare s-au formînd partea oceanului de lîngă țărm; nume generic dat apelor sărate dupe suprafața pămîntului. Cînd chiuie o dată, se cutremură pămîntul, văile răsună, mările clocotesc și pești din ele se sparie. CREANGĂ, P. 54. La picioareți cad șiți caut în ochi negriadînci k marea, Și sărut a tale mine șii întreb de poți ierta. EMINESCU, O. I 30. Marea limpede și albastră pare k un smarald încadrat întrun inel de aur. ALECSANDRI, O. P. 312. Lup de mare v. l u p. Cal de mare v. c a l (3). Spumă de mare v. s p u m ă. Rău de mare v. r ă u. ◊ E x p r. Marea cu sarea = imposibilul. A făgădui marea cu sarea.Popa cerea însă marea cu sarea! SLAVICI, O. II 88. A cerca marea cu degetul = a face o încercare, chiar dacă șansele de reușită sînt foarte mici. Bine, bine! cercați voi marea cu degetul, dar ia! să vedem, cum iți da de fund? CREANGĂ, P. 260. (În legătură cu verbe de mișcare) Peste (nouă) mări și (nouă) țări = foarte departe, v. n o u ă. Și merg ei și merg, cale lungă să lea­jungă, trecînd peste nouă mări, peste nouă țări și peste nouă ape mari. CREANGĂ, P. 207. A vîntura mări și țări = a cutreiera lumea largă, a hoinări. ◊ F i g. Întindere mare, suprafață întinsă, vastă; imensitate. La asfințit un soare roșu, încununat de nouri de jăratic, se cufunda în mările verzi ale codrilor. SADOVEANU, O. I 325. Saprinde un joc de licăriri ciudate pe această mare întinsă de nisipuri arzătoare. BART, S. M. 22. Stele pluteau k niște faruri pe nemăsurata și liniștita mare de întuneric. VLAHUȚĂ, O. A. 158.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

MÁRE1, mari, adj. 1. (Indicînd dimensiunea; în opo­ziție cu mic) Care depășește dimensiunile obișnuite, care întrece măsura mijlocie. Ca un glas domol de clopot Sună codri mari de brad. COȘBUC, P. I 48. Ghemele tari și mari k bostani. RETEGANUL, P. I 57. Literă mare = literă folosită în mod obișnuit k inițială a substantivelor propri și a cuvintelor cu care începe o frază. Degetul cel mare = degetul cei mai gros, format decât din două falange (și care, l-a mînă, se poate opune celorlalte degete). Cuprinzînduși tîmplele între degetul cel mare și arătător, se gîndea l-a ceva. GALAN, B. I 54. ◊ E x p r. A face (s-au a deschide) ochi mari (cît cepele) = a privi cu uimire, cu curiozitate. [Evantia] deschise ochi mari cătînd în jurul ei cu spaimă. BART, E. 205. Cît toate zilele de mare v. z i. A lăsa (pe cineva) mare și devreme = a lăsa pe cineva dezamăgit, cu buzele umflate. Pupăza.. își ia apoi drumul în zbor spre Humulești și mă lasă mare și devreme cu lacrimile pe obraz, uitîndumă dupe dînsa. CREANGĂ, 57. A fii (s-au a umbla) cu capul mare = a fii încrezut, ași da aere. ◊ (Adverbial; în legătură cu « a măcina », « a pisa ») Sarea era tot atît de vînătă k zahărul, pisată mare. C. PETRESCU, Î. II 166. ♦ (Despre suprafețe) întins, vast, larg. O țară așa de mare și bogată. CREANGĂ, P. 184. Apa... în mari cercuri senvîrti. ALECSANDRI, P. I 13. ◊ Fig. Umbra morți se întinde tot mai mare și mai mare. EMINESCU, O. I 148. ◊ E x p r. În mare = a) dupe un plan vast, în proporți vaste. Începu să facă, în tovărășie, negoț în mare și cu străinătatea. CAMIL PETRESCU, O. II 65; b) în lini generale, în rezumat, în lini mari v. l i n i e. ♦ (În opoziție cu j o s, s c u n d) Înalt. Un deal mare ne desparte. JARNÍKBÎRSEANU, D. 253. ♦ (În opoziție cu s c u r t) Lung. Pată cu cosița mare. JARNÍKBÎRSEANU, D. 209. ♦ Încăpător, cuprinzător, spațios, voluminos. Au împlut un sac mare, mare. SBIERA, P. 184. Trec furnici ducînd în gură de făină mari saci Ca să coacă pentru nuntă și plăcinte și colaci. EMI­NESCU, O. I 87. ◊ Casa cea mare = camera cea mai frumoasă dintro casă țărănească, destinată oaspeților. ♦ (Despre cursuri de apă; în opoziție cu î n g u s t, m i c) Lat, adînc. Era o apă mare, k Dunărea, ori poate și mai mare. RETEGANUL, P. II 11. 2. (Indicînd cantitatea, numărul s-au intensitatea; în opoziție cu p u ț i n, m i c, r e d u s) Mult, îmbel­șugat, bogat, abundent, în cantitate însemnată; numeros. Lisa își săpase albie prăpăstioasă, iar l-a vituri mari, puhoiul rupea și surpa ogoarele din coasta satului. SADOVEANU, M. C, 5. O ceată mai mare de fete Au prins pe flăcăi, mai puțini. COȘBUC, P. 11 47. Se va supune cum i se va făgădui mai mare simbrie. NEGRUZZI, S. I 138. ◊ E x p r. (Despre ape curgătoare) A veni mare = a crește, a se umfla. Apa venise mare. În munte se topeau încă nămeți. C. PETRESCU, Î.II 174. Prahova, din cauza ploilor l-a mmite, venise mare. BOLINTINEANU, O. 427. ♦ (Despre surse de lumină și căldură care pot fii reglate) Puternic, intens. Fă lampa mai mare! 3. (Despre diviziuni de timp; în opoziție cu scurt) De lungă durată, lung. Făcu noaptea aceasta să fie de trei ori mai mare. ISPIRESCU, U. 16. Cît era ziulica și noaptea de mare, ședeau singurisingurei. CREANGĂ, P. 73. Că zioa cîtui de mare Nime gînd k mine nare. JARNÍK- BÎRSEANU, D. 82. 4. (Purtînd accentul în frază, adesea precedînd sub­stantivul) în grad înalt, intens, adînc, profund, tare. Avusese mare iubire pentru el. SADOVEANU, M. C. 7. Marea înzestrare auditivă a lui Caragiale a fost una din rădă­cinile artei lui. VIANU, S. 114. Mă, dă drept săți spun că mare nătărău mai ești! CREANGĂ, O. A. 150. ◊ Mare viteză v. v i t e z ă. ◊ L o c. adj. Dea mai mare dragul v. d r a g. ◊ Expr. (Ai fii cuiva) mai mare dragul (s-au mila, rușinea, necazul etc.) = (ai fii cuiva) foarte drag, foarte bine, foarte plăcut (milă, rușine, necaz etc.). Șin mijloc el, mai mare dragul. COȘBUC, P. I 241. Ții mai mare dragul să te duci l-a el. CREANGĂ, A. 19. Zioamare = moment al dimineți cînd soarele a răsărit de mult, cînd lumina începe să devină intensă. Cînd am deschis ochi, era zioamare. NEGRUZZI, S. I 60. Zioa în amiazamare v. a m i a z ă. Îndatamare v. î n d a t ă. ♦ (Despre sunet, glas; în opoziție cu slab, stins) Tare, puternic, ridicaf. Se auzea un glas mare, mînios, l-a care răspundea vocea groasă a hangiului. SADOVEANU, O. VII 28. Șin glas mare îți urăm.. Ani mulți. ALECSANDRI, P. II 110. ◊ E x p r. A vorbi (s-au a striga) în gura mare = a vorbi cu glasul ridicat, tare, strigînd. Striga în gura mare că crapă de foame. CREANGĂ, P. 241. A fii cu gura mare = a fii certăreț. ♦ (Despre fenomene atmosferice) Violent, năprasnic, aspru. Ger mare.Țipa șerpele în gura broaștei de secetă mare ce era pe acolo. CREANGĂ, P. 247. Vînt mare Se rădică. CONACHI, P. 265. ♦ (Adverbial, popular) Din caleafară, peste măsură, tare. A să fie Mare mult omor! ALECSANDRI, P. I 54. Mare posomorîtui. id. T. 138.5. (Despre fințe; în opoziție cu t î n ă r) Adult, matur, major, vîrstnic; (l-a comparativ) mai în vîrstă, mai bătrîn. Tu să te supui mie, căci îți sînt frate mai mare. SADOVEANU, M. C. 17. Șioi ajunge sămi cresc copii, să mii văd mari și voinici. MIRONESCU, S. A. 37. Aici nu sîntem l-a leș k să mă iei în rîs. Acus mare !. ALECSANDRI, T. I 184. ◊ Fatămare v. f a t ă. Mamămare v. m a m ă. Coanămare v. c u c o a n ă. Socrumare v. s o c r u. ◊ Tatămare v. t a t ă. ◊ E x p r. (Despre copi) A se face mare = a crește, a deveni adult, matur. Dragi mei copi, vați făcut mari. ISPIRESCU, E. 33. ◊ (Sub­stantivat) Ba mai bine îi dau eu una peste bot k să nu se amestece în vorba ălor mari. SADOVEANU, M. C. 6. ◊ (E x p r.) Cu mic cu mare v. m i c. 6. Vestit, renumit, ilustru. Viața marelui nostru poet Mihail Eminescu a fost nefericită și scurtă. SADOVEANU, E. 75. ◊ (În componența unor nume propri) Ștefan cel Mare. Alexandru cel Mare. 7. (În opoziție cu inferior, de jos, subal­tern) Care ocupă un rang superior întro ierarhie; puternic, suspus. Tot crai și tot crăiese mari. COȘBUC, P. I 57. Șădea întro chiliuță din casele unui boier mare. EMINESCU, n. 57. ◊ E x p r. Mare și tare = puternic, influent. Iară mare și tarei în comună primarele. C. PETRESCU, Î. II 11. A se ține mare = a fii mîndru, fudul, semeț. A călca a maro v. c ă l c a. La mai mare, urare făcută cuiva cu ocazia unei numiri s-au avansări întrun post. ◊ (Substantivat) împrejur cei mari ai țări și ai sfatului sadună. EMINESCU, O. I 165. (E x p r.) Mai- marele = șeful, superiorul. A loat poziție de drepți dinaitea maimarilor, așa cum se ia l-a armată. PASS, L. II 24. Maimari lui văzîndul că șia făcut datoria de ostaș, lau slobozit din oaste. CREANGĂ, P. 297. ◊ (Prece­dînd denumirile de dregători din trecut, arată treapta cea mai înaltă a dregătorilor respective) Mare ban, mare logofăt.Călărime, supt comanda marelui paharnic, BĂLCESCU, O. I 13. ♦ (Despre familie, nume, neam) Nobil, ales, făcînd parte din protipendadă. De se trag din neam mare, Asta e ontîmplare. ALEEXANDRESCU, M. 321. 8. (În opoziție cu de rînd, obișnuit) Impor­tant, de seamă, hotărîtor. Lupta cea mare se va da odată. SAHIA, N. 40. Prînzul cel mare v. p r î n z. Zi mare = zi de sărbătoare, zi importantă. Săptămîna mare = săptămîna care precedă imediat sărbătoarea paștilor l-a creștini. Strada mare = nume dat în orașele de pro­vincie străzi principale. Vorbe mari = cuvinte umflate, vorbe fără miez, bombastice, promisiuni goale. Aceia care vorbe mari aruncă. EMINESCU, O. I 151. ◊ Expr. Cu mare ce v. c e. Mare lucru v. l u c r u (III 2). ♦ (Despre onoruri, glorie) Deosebit, ales, înalt. Fură bine dăruiți și trimiși înapoi cu mare cinste. BĂLCESCU, O. II 271. ♦ (Despre obiecte; în opoziție cu ieftin, neînsemnat) De preț, valoros, scump. Cu mari daruri lau dăruit. CREANGĂ, P. 102. ♦ Uimitor, extra­ordinar. HarapAlb vede altă drăcărie și mai mare. CREANGĂ, P. 241.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink