2 intrări

12 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

LĂTĂREȚ, -EAȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. – Lat + suf. -ăreț.

LĂTĂREȚ, -EAȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. – Lat + suf. -ăreț.

lătăreț, ~eață a [At: GT (a. 1839), 104 / Pl: ~i, ~e / E: lat + -ăreț] 1 a (Pop) Care are o formă lată și turtită Si: plat (pop), lătăneț, (reg) lătăuș (1). 2 av (Îe) A vorbi ~ A vorbi greoi. 3 sf (Iht; Trs) Obleț (Alburnus alburnus). 4 sf (Iht; Trs) Beldiță (Alburnoides bipunctatus). 5-6 a, av (Care este scris) cu litere mai late decât în mod obișnuit. 7 sm Peștele Scamber pelamys. 8 sf (Înv) Literă tipografică lată, utilizată la diferite specii de imprimate. 9 (Înv) Cinzeacă (2).

LĂTĂREȚ, -EAȚĂ, lătăreți, -e, adj. Care are o formă lată și turtită. Adunarea toată se sculă, cînd intră Grigore... un uriaș în opinci lătărețe. CAMILAR, N. II 266. Flacăra... acum se ridică mai lătăreață și mai îndărătnică. SLAVICI, N. II 4. O minunată plătică lătăreață, vie și grasă. ODOBESCU, S. I 462.

LĂTĂREȚ ~eață (~eți, ~ețe) Care are formă lată și turtită. /lat + suf. ~ăreț

lătăreț a. cam lat. ║ m. pește care seamănă cu scrumbia (Scomber pelamys).

lătăréț, -eáță adj., pl. f. ețe (d. lat.). Cam lat: Tătariĭ aŭ fața lătăreață.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lătăreț adj. m., pl. lătăreți; f. lătăreață, pl. lătărețe

lătăreț adj. m., pl. lătăreți; f. lătăreață, pl. lătărețe

lătăreț adj. m., pl. lătăreți; f. sg. lătăreață, pl. lătărețe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

LĂTĂREȚ adj. plat, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~eață.)

LĂTĂREȚ adj. plat, turtit, (reg.) lătăuș. (Obiect de formă ~.)

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LĂTĂREȚU, Maria (1911-1972, n. sat Bălcești, jud. Gorj), cântăreață și creatoare de folclor românesc. Descoperită de Constantin Brăiloiu. S-a remarcat prin stilul lăutăresc țărănesc rafinat (cu elemente caracteristice zonei folclorice Gorj), prin căldura interpretării, precum și prin capacitatea de a recrea motive muzicale și poetice tradiționale în cântece noi. Carieră națională și internațională. ca solistă a orchestrei „Barbu Lăutaru” (din 1949), înregistrări antologice în arhiva Institutului de Etnografie și Folclor „Constantin Brăiloiu”.

Intrare: Lătărețu
Lătărețu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lătăreț
lătăreț adjectiv
adjectiv (A18)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lătăreț
  • lătărețul
  • lătărețu‑
  • lătăreață
  • lătăreața
plural
  • lătăreți
  • lătăreții
  • lătărețe
  • lătărețele
genitiv-dativ singular
  • lătăreț
  • lătărețului
  • lătărețe
  • lătăreței
plural
  • lătăreți
  • lătăreților
  • lătărețe
  • lătărețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lătăreț, lătăreațăadjectiv

  • 1. Care are o formă lată și turtită. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Adunarea toată se sculă, cînd intră Grigore... un uriaș în opinci lătărețe. CAMILAR, N. II 266. DLRLC
    • format_quote Flacăra... acum se ridică mai lătăreață și mai îndărătnică. SLAVICI, N. II 4. DLRLC
    • format_quote O minunată plătică lătăreață, vie și grasă. ODOBESCU, S. I 462. DLRLC
etimologie:
  • Lat + sufix -ăreț. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.