4 intrări

27 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

lustra vt [At: DA / Pzi: ~rez / E: lustru] (Înv) A lustrui (1).

LUSTRĂ, lustre, s. f. Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi. [Var.: (înv.) lustru s. n.] – Din fr. lustre.

LUSTRĂ, lustre, s. f. Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi. [Var.: (înv.) lustru s. n.] – Din fr. lustre.

LUSTRU2, lustri, s. m. Interval de cinci ani. – Din fr. lustre, lat. lustrum.

LUSTRU2, lustri, s. m. Interval de cinci ani. – Din fr. lustre, lat. lustrum.

LUSTRU3 s. n. v. lustră.

lustră1 sf [At: DEX / V: (înv) lustru1 sn / Pl: ~re / E: fr lustre] Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi.

LUSTRU3, lustre, s. n. Lampă cu mai multe brațe, de obicei suspendată de plafonul unei încăperi mari, folosită ca podoabă, ca ornament. Patru lumînări într-un lustru și două în sfeșnicele de pe masă luminau turbure sala. CĂLINESCU, I. C. 97. – Variantă: lustră s. f.

LUSTRU2, lustri, s. m. (Învechit) Interval de cinci ani. Opt lustri de domnire aproape sînt la număr De cînd acest imperiu îl port pe al meu umăr. ALECSANDRI, T. I 345.

LUSTRĂ s.f. Lampă ornamentală cu mai multe brațe, care se atîrnă de tavan. [Var. lustru s.n. / < fr. lustre].

LUSTRU s.m. 1. (Ant.) Sacrificiu expiator, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. Perioadă de timp de cinci ani. [< lat. lustrum, cf. fr. lustre, it. lustro].

LUSTRĂ s. f. lampă ornamentală cu mai multe brațe, suspendată de plafon. (< fr. lustre, it. lustrino)

LUSTRU1 s. m. 1. (ant.) procesiune de purificare rituală a unei întinderi (cetate, ogor, ținut), prin înconjurarea ei în alai ceremonial, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. 2. perioadă de cinci ani. (< fr. lustre, lat. lustrum)

LUSTRĂ ~e f. Suport frumos ornamentat cu mai multe brațe pentru lumânări sau becuri electrice, care se atârnă de tavan; candelabru; policandru. [Sil. lus-tră] /<fr. lustre[1]

  1. Var. lustru LauraGellner

lustru m. period de 5 ani (la vechii Romani): opt lustri de domnire AL.

2) lústru n., pl. urĭ (lat. lustrum). Spațiu de cincĭ anĭ la Romanĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

lustră (lampă) s. f., g.-d. art. lustrei; pl. lustre

lustru1 (perioadă de cinci ani) s. m., art. lustrul; pl. lustri, art. lustrii

lustră (lampă) s. f., g.-d. art. lustrei; pl. lustre

lustru1 (interval de timp) s. m., art. lustrul; pl. lustri, art. lustrii

lustră (lampă) s. f., g.-d. art. lustrei; pl. lustre[1]

  1. Var. lustru LauraGellner

lustru (interval) s. m., art. lustrul; pl. lustri, art. lustrii

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

LÚSTRĂ (< fr.) s. f. Lampă ornamentală cu mai multe brațe, suspendată de plafon. Cunoscută din sec. 9 în Orientul Mijlociu, a fost folosită mai ales în Spania și Italia. Inițial era alcătuită din patru brațe orizontale din lemn sculptat, așezate, de obicei, în formă de cruce, prevăzute cu locașuri pentru lumânări sau ulei.

Intrare: Lustra
Lustra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lustra
lustra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: lustră
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustră
  • lustra
plural
  • lustre
  • lustrele
genitiv-dativ singular
  • lustre
  • lustrei
plural
  • lustre
  • lustrelor
vocativ singular
plural
lustru1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N37)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustru
  • lustrul
  • lustru‑
plural
  • lustre
  • lustrele
genitiv-dativ singular
  • lustru
  • lustrului
plural
  • lustre
  • lustrelor
vocativ singular
plural
Intrare: lustru (timp)
lustru2 (pl. -i) substantiv masculin
substantiv masculin (M62)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustru
  • lustrul
  • lustru‑
plural
  • lustri
  • lustrii
genitiv-dativ singular
  • lustru
  • lustrului
plural
  • lustri
  • lustrilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • lustră
  • lustra
plural
  • lustre
  • lustrele
genitiv-dativ singular
  • lustre
  • lustrei
plural
  • lustre
  • lustrelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

lustră, lustresubstantiv feminin

  • 1. Lampă ornamentală, cu mai multe brațe, suspendată de plafonul unei încăperi. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Patru lumînări într-un lustru și două în sfeșnicele de pe masă luminau turbure sala. CĂLINESCU, I. C. 97. DLRLC
etimologie:

lustru, lustrisubstantiv masculin

  • 1. Interval de cinci ani. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Opt lustri de domnire aproape sînt la număr De cînd acest imperiu îl port pe al meu umăr. ALECSANDRI, T. I 345. DLRLC
  • 2. în Antichitate Procesiune de purificare rituală a unei întinderi (cetate, ogor, ținut), prin înconjurarea ei în alai ceremonial, care se făcea la Roma o dată la cinci ani. DN MDN '00
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.