20 de intrări
- Lupu
- barba-lupului
- beșina-lupului
- câine-lup
- gura-lupului
- gură-de-lup
- lup
- lup-de-mare
- Lupul
- lupul-albinelor
- lupul-bălții
- lupul-vrăbiilor
- mărul-lupului
- păr-de-lup
- pește-lup
- piperul-lupului
- scânteiuța-lupului
- spinarea-lupului
- talpa-lupului
- turta-lupului
120 de definiții
din care- explicative (20)
- morfologice (46)
- relaționale (24)
- etimologice (1)
- specializate (3)
- enciclopedice (18)
- argou (8)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus). ◊ Expr. Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii, se spune despre un om șiret, rău și prefăcut. A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț. Vorbești de lup și lupul la ușă = vorbești despre cineva și acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului = a lăsa pe cineva la discreția dușmanilor, a hoților. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A înghiți (sau a mânca) ca (sau cât) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune. A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. ♦ Fig. Om hrăpăreț și crud. 2. Compuse: lupul-bălții = (Iht.) știucă; lup-de-mare = a) numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat, încercat; b) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorarius pomarinus); c) (Iht.) lavrac; d) pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinți puternici (Anarchichas lupus); lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie, cu aripile și cu coada de culoare neagră; sfrâncioc (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gândăcel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albăstrui și roșu, care trăiește pe flori (Trichodes apiarius). 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. (Text.; în sintagmele) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. Lup destrămător = mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesăturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. – Lat. lupus.
MĂR1, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica). ◊ Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ◊ Expr. De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – Lat. melus.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
MĂR1, meri, s. m. 1. Pom din familia rozaceelor, cu frunze mari, ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii și fructe globuloase, comestibile, bogate în vitamine (Malus domestica). ◊ Măr pădureț = arbore din familia rozaceelor, cu ramuri spinoase și fructe mici, astringente (Malus sylvestris). ◊ Expr. De florile mărului = fără rost, degeaba; fără un scop anumit. 2. Compus: mărul-lupului = plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; remf (Aristolochia clematitis); măr-gutui = gutui. – Lat. melus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
TURTĂ, turte, s. f. 1. Pâine rotundă și turtită, făcută din mălai sau din aluat nedospit. ◊ Expr. A face (pe cineva) turtă = a bate foarte tare (pe cineva). (Adverbial) A fi (sau a se îmbăta) turtă = a se îmbăta foarte tare. A rupe (sau a frânge cuiva) turta = a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la nașterea unui copil. 2. Nume generic pentru diferite prăjituri. ◊ Turtă dulce = produs de patiserie (crocant) făcut din făină de grâu, miere și ouă, la care adesea se adaugă migdale, nuci etc. și o glazură cu sirop de zahăr. 3. Produs care rămâne după ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semințele de floarea-soarelui etc. și care se presează într-o formă de obicei turtită și rotundă. 4. Plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și spinoase și cu flori mari, alburii (Carlina acaulis). ◊ Compuse: turta-lupului = numele popular al semințelor foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnina; turta-vacii = ciupercă comestibilă, de culoare galbenă-roșcată sau cafenie, acoperită cu o substanță vâscoasă (Boletus luteus). – Lat. *turta (= torta [panis] „pâine rotundă”). Cf. fr. tourte.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURTĂ, turte, s. f. 1. Pâine rotundă și turtită, făcută din mălai sau din aluat nedospit. ◊ Expr. A face (pe cineva) turtă = a bate foarte tare (pe cineva). (Adverbial) A fi (sau a se îmbăta) turtă = a se îmbăta foarte tare. A rupe (sau a frânge cuiva) turta = a sărbători, cu un anumit ritual, împlinirea unui an de la nașterea unui copil. 2. Nume generic pentru diferite prăjituri. ◊ Turtă dulce = produs de patiserie (crocant) făcut din făină de grâu, miere și ouă, la care adesea se adaugă migdale, nuci etc. și o glazură cu sirop de zahăr. 3. Produs care rămâne după ce s-a stors mierea din fagure, uleiul din semințele de floarea-soarelui etc. și care se presează într-o formă de obicei turtită și rotundă. 4. Plantă erbacee cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele adânc crestate și spinoase și cu flori mari, alburii (Carlina acaulis). ◊ Compuse: turta-lupului = numele popular al semințelor foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnina; turta-vacii = ciupercă comestibilă, de culoare galbenă-roșcată sau cafenie, acoperită cu o substanță vâscoasă (Boletus luteus). – Lat. *turta (= torta [panis] „pâine rotundă”). Cf. fr. tourte.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
aspenchiu sm [At: BARCIANU / Pl: nct / E: lat Asplenium] (Bot; reg) Spinarea-lupului (Adianthum capillus-veneris).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lup sm [At: CORESI, EV. 195/24 / Pl: ~i / E: ml lupus] 1 Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus). 2 (Pop; îe) ~ îmbrăcat în piele de oaie sau ~ în pielea oii Se spune despre un om șiret, rău și prefăcut. 3 (Pop; îe) A intrat ~ul în coșar Se spune cuiva ca îndemn pentru a se feri de hoți. 4 (Pop; îe) A da oile în paza ~ului A lăsa pe cineva la discreția dușmanilor. 5 (Pop; îe) A trăi ca ~ul în (sau la) stână A trăi rău. 6 (Pop; îe) A trăi ca ~ul în pădure A trăi fericit. 7 (Reg; îe) A se arunca cum se aruncă ~ii la miei A se repezi la cineva cu toată puterea și cu toată cruzimea. 8 (Pop; îe) A avea urechi de ~ A auzi bine. 9 (Pop; îe) A avea peri de ~ A fi dușmănit de toți. 10 (Pop; îe) A închide ~ul în stână A-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă. 11-12 (Pfm; îe) A înghiți (sau a mânca) ca (sau cât) ~ul A înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie. 13 (Pop; îe) A avea foamea ~ului sau a fi (a veni) cu nouă (sau cu șapte) ~i A fi înfometat. 14 (Pfm; îe) A se bate ~ii la gura cuiva Se spune despre cineva care mănâncă cu multă lăcomie. 15 (Pfm; îe) A scoate (sau a scăpa) ca din gura ~ului A salva un lucru aproape pierdut. 16-17 (Îae) A (se) salva dintr-o situație foarte grea. 18 (Pop; îe) A se duce (ca) pe gura ~ului A dispărea cu repeziciune. 19 (Pop; îe) A-i mirosi a urmă de ~ A bănui. 20 (Pop; îe) A se arunca în gura ~ului A se expune primejdiilor. 21 (Pop; îe) A se linge ~ul pe bot A fi frig afară într-un anotimp nepotrivit. 22 (Îe) Vorbești de ~ și ~ul la ușă Se spune atunci când se vorbește despre cineva care tocmai sosește. 23 (Pfm; îlav) De când era ~ul cățel (și măgarul vițel) sau de când ~ii albi Foarte demult. 24 (Îs) Foame de ~ Foame foarte mare. 25 (Îcs) De-a ~ul (și sau cu) oile Joc de copii nedefinit mai îndeaproape. 26 Blană de lup (1) lucrată de argăsitor. 27 (Fig) Om hrăpăreț și crud. 28 (Îc) Câine-~ Câine ciobănesc german. 29 (Pop) Flăcău mascat cu un cap de lup (1). 30 (Fig; îs) ~ bătrân Om cu experiență. 31 (Îas) Om șiret și răutăcios. 32 (Iht; îc) ~ul-bălții Știucă (Esox lucius). 33 (Zlg; îc) ~-de-mare Specie de focă. 34 (Fig; îac) Marinar cu experiență. 35 (Îae) Pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorarius pomarinus). 36 (Iht; îae) Lavrac (Morone labrax). 37 (Îae) Pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinții puternici (Anarchichas lupus). 38 (Orn; îc) ~ul-vrăbiilor Sfrâncioc (Lanius excubitor). 39 (Ent; îc) ~ul-albinelor Gândăcel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albăstrui și roșu, care trăiește pe flori (Trichodes apiarius). 40 Buștean susținut de o capră (24) deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. 41 (Tex; îs) ~ amestecător Mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. 42 (Tex; îs) ~ bătător Mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. 43 (Tex; îs) ~ destrămător Mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesuturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
măr1 sm [At: ST. LEX. 17574 / Pl: meri / E: ml melus] (Bot) 1 Pom din familia rozaceelor, cu frunze ovale, păroase, cu flori albe-trandafirii, cultivat pentru fructele lui comestibile (Pirus malus). 2 (Fam; îlav) De florile ~ului Fără rost. 3 (Îal) Fără un scop anumit. 4 (Rar; îe) A trăi ca în flori de ~ A duce o viață fericită, lipsită de griji. 5 (Pop; îs) ~ul mirelui (sau de la nuntă) Creangă de măr împodobită cu turte, mere etc. 6 (Pex; îas) Colac mare împodobit cu mere, care se face la țară, la nuntă, și se aduce în biserică pentru a fi sfințit de preot. 7 (Îs) ~ul de cununie Creangă de măr împodobită cu daruri, pentru sărbătorirea unui an de la cununie. 8 (Bot; reg; îc) ~-auriu Bulbuci (Trollius europaeus). 9 (Bot; reg; îc) ~ul-cucului Iarbă-de-lungoare (Lysimachia punctata). 10 (Bot; reg; îc) ~-gutui Gutui (Cydonia vulgaris). 11 (Bot; reg; îc) ~ul-porcului Ciumăfaie (Datura stramonium). 12 (Bot; reg; îc) ~ul strigoiului Strigoaie (Veratrum album). 13 (Trs; îc) ~ul-lupului Plantă cu flori galbene dispuse în fascicule la subsuoara frunzelor, cu fructul o capsulă în formă de pară Si: (reg) remf (Aristolochia clematitis). 14 (Bot; reg; îae) Omag (Aconitum napellus). 15 (Bot; reg; îae) Dalac (Paris quadrifolia). 16 (Bot; reg; îae) Iarba-fiarelor (Vincetoxium officinale).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
AMĂGITOR, -TOARE I. adj. sm. f. Care amăgește; proverb: apele line sînt amăgitoare; merse la împărat și zise că acela este un ~ și trebue pus la închisoare (ISP.); II. AMĂGITOARE sf. Mold. Bucov. (MAR.) (HASD.) 🐦 = LUPUL-VRĂBIILOR.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BERBECEL sn. 1 🐒 dim. BERBEC 1 ¶ 2 🐦 = LUPUL-VRĂBIILOR ¶ 3 🌿 Varietate de struguri cu boabele mici.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
BERBECUȚ sm. 1 🐒 dim. BERBECE 1 ¶ 2 🐦 = LUPUL-VRĂBIILOR ¶ 3 Mold. Bucov. 🐦 BECAȚINĂ.
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus). ◊ Expr. Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii, se spune despre un om șiret, rău și prefăcut. A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț. Vorbești de lup și lupul la ușă = vorbești despre cineva și acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului = a lăsa pe cineva la discreția dușmanilor. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A înghiți (sau a mânca) ca (sau cât) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune. A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. ♦ Fig. Om hrăpăreț și crud. 2. Compuse: lupul-bălții = (Iht.) știucă; lup-de-mare = a) numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat, încercat; b) specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorarius pomarinus); c) (Iht.) lavrac; d) pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinți puternici (Anarchichas lupus); lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinarea cenușie, cu aripile și cu coada negre; sfrâncioc (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gândăcel carnivor, frumos colorat cu negru, negru-albăstrui și roșu, care trăiește pe flori (Trichodes apiarius). 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. (Text.; în sintagmele) Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. Lup destrămător = mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesăturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. – Lat. lupus.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de romac
- acțiuni
PEȘTE, pești, s. m. 1. (La pl.) Clasă de animale vertebrate acvatice, cu corpul de obicei alungit, cu pielea acoperită cu solzi și bogată în secreții mucoase, cu membrele transformate în înotătoare și cu respirație branhială; (și la sg.; adesea colectiv) animal care face parte din această clasă. ◊ Pești zburători = specii de pești care pot să sară din apă și să execute un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale. La pește = la pescuit. ◊ Expr. Cât ai zice pește = foarte repede. A tăcea ca peștele (sau ca un pește) = a nu spune nici o vorbă, a nu scoate un cuvânt, a păstra tăcere completă. A trăi (sau a se simți etc.) ca peștele în apă = a trăi bine, a se simți la largul său; a-i merge bine. A trăi (sau a o duce, a se zbate etc.) ca peștele pe uscat = a duce o viață foarte grea; a face eforturi desperate (și zadarnice). A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a se lăuda înainte de izbândă. Când o prinde mâța pește = niciodată. ◊ Compuse: pește-auriu (sau -curcubeu, -soare) = pește de culoare verde-gălbuie, cu pete roșii pe spate și cu dungi albastre pe părțile laterale ale capului (Eupomotis gibbosus); pește-ciocan = specie de rechin din mările calde, cu capul în formă de ciocan (Zygaena malleus); pește-ferăstrău = pește din mările calde, cu botul lung, turtit în formă de lamă dințată (Pristis pristis); pește-lup = avat; pește-păun = pește mic, frumos colorat, cu jumătatea superioară a corpului albastră-verzuie cu reflexe aurii, iar cu cea inferioară argintie (Coris julio); pește-porcesc = porcușor; pește-de-piatră = a) fusar; b) pietrar; pește-cu-spadă = pește mare cu corpul în formă de fus, cu pielea fără solzi, cu capul mare și cu falca de sus prelungită ca o sabie ascuțită pe ambele muchii (Xiphias gladius); peștele-lui-Solomon = specie de pește din familia salmonidelor (Salmo labrax); pește-țigănesc = a) nume generic pentru diferite specii de pești mici; b) caracudă; c) pălămidă-de-baltă; pește-de-mare = calcan. 2. Carne de pește (1), folosită ca aliment; mâncare preparată din astfel de carne. ◊ Expr. (Fam.) Asta-i altă mâncare de pește = asta este cu totul altceva. A fi tot o mâncare de pește = a fi același lucru, a fi totuna. 3. (La pl. art.) Numele unei constelații din emisfera boreală. ◊ Zodia peștelui sau (eliptic) peștii = una din cele douăsprezece zodii ale anului. 4. Fig. (Calc după fr. poisson) Bărbat întreținut de o femeie. ♦ Proxenet, codoș. – Lat. piscis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de oprocopiuc
- acțiuni
LUP, lupi, s. m. 1. Mamifer sălbatic, carnivor, care seamănă cu un cîine, dar are capul ceva mai mare, botul și urechile mai ascuțite și coada mai stufoasă (Canis lupus). Dintr-o dată s-au sculat cu mînie scroafele asupra lupului, clefăind și pălindu-l cu sfîrlele. SADOVEANU, B. 103. Argatul... a murit sărmanul mușcat de un lup turbat. HOGAȘ, DR. II 46. Și deodată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure, neagră, deasă, mare, înfiorată... de un urlet flămînd de lupi. EMINESCU, N. 23. Ochii bancherului se înflăcărară; ai fi zis că e un lup flămînd ce vede o pradă. BOLINTINEANU, O. 393. ◊ (În proverbe și zicători) Pe ciobanul fără cîine Lupii-l lasă fără pîine (= cel care nu-și ia măsuri de prevedere păgubește). Lup îmbrăcat în piele de oaie (sau lup în pielea oii), se spune despre un om șiret, rău, care se preface că e bun și cu vorbe mieroase caută să-și ajungă scopul. Lupul mănîncă și din oile numărate v. numărat. Lupul, cu slugi rămîne flămînd (= cine nu se servește singur rămîne păgubit). Ori îi urla ca lupul, ori îi cînta ca cucul (= tot una este). A intrat lupu-n coșar (= păzește-te de hoț). Vorbești de lup și lupul la ușă, se spune atunci cînd, pomenind numele cuiva, acesta tocmai sosește. A da oile în paza lupului (= a lăsa pe cineva la discreția unui dușman al lui). Lupul își schimbă părul, dar năravul ba (= deprinderile rele și învechite nu se schimbă ușor). ◊ Loc. adv. De cînd cu lupii albi v. alb. ◊ Expr. A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. A avea urechi de lup = a auzi bine. A închide lupul în stînă = a avea dușmani în casă. A înghiți (sau a mînca) ca (sau cît) lupul = a înghiți sau a mînca mult și cu lăcomie. A se duce (ca) pe gura lupului v. gură (I 1). A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a scăpa, a salva un lucru aproape pierdut. Foame de lup = foame mare. Gură de lup v. gură. ♦ Fig. Om hrăpăreț și crud. Și lupii s-or frînge amarnic de rău De-or vrea să se-atingă de leagănul tău. FRUNZĂ, S. 11. 2. Compuse: lupul-bălții = știucă; lup-de-mare = numele unei specii de focă; fig. marinar experimentat. Femeia... vorbește cu pasiune, ca orice lup-de-mare, despre chestii navale, vapoare, furtuni și naufragii. BART, E. 225; lupul-vrăbiilor = pasăre cu spinare cenușie și cu aripile și coada negre; se hrănește cu păsări mici, șoareci și insecte (Lanius excubitor); lupul-albinelor = gîndăcel viu colorat a cărui larvă trăiește în stupii de albine, producînd pagube (Trichodes apiarius); (Bot.) barba-lupului v. barbă; gura-lupului v. gură; ochiul-lupului v. ochi; părul-lupului v. păr; spinarea-lupului v. spinare; talpa-lupului v. talpă. 3. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frînă pentru reducerea vitezei lemnelor. 4. Nume dat la diverse mașini folosite în filaturi pentru curățirea sau prelucrarea materialelor textile.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PEȘTE, pești, s. m. (Uneori cu sens colectiv) 1. Animal vertebrat, cu temperatura corpului variabilă, care trăiește în apă și, în majoritatea cazurilor, are corpul acoperit cu solzi; respiră prin branhii, iar pentru înot are niște aripioare. Peștele nu trage la pescarul cu undiță scumpă și bagaje multe. SADOVEANU, Î. A. 18. Cînd chiuie o dată... mările clocotesc și peștii din ele se sparie. CREANGĂ, P. 54. Zece care mocănești... Iar în care ce avut, ce merinde-s de vîndut? Pești de apă curgătoare și de apă stătătoare. ALECSANDRI, P. II 105. Peștele de la cap se impute (= corupția începe de la cei mari, de la cei de sus). Caută să-ți fie supușii vrednici... Dă-le pildă bună, pentru că peștele de la cap se împute. NEGRUZZI, S. I 250. Peștele mare înghite pe cel mic (= cei mici, slabi, neputincioși sînt prada celor puternici). ◊ Pești migratori = pești care trăiesc periodic în fluvii și în mare, migrînd din mare în fluvii și invers. Pești zburători = specii de pești care pot să sară din apă și execută un zbor planat cu ajutorul înotătoarelor pectorale mai dezvoltate. Li s-au mai înfățoșat un lucru vrednic de privire pe fața mării, adecă: o mulțime de pești zburători, care, ivindu-se din apă, strălucea ca soarele. DRĂGHICI, R. 31. Untură de pește = grăsime a unui pește (Gadus morrhua) din mările nordice, folosită ca medicament fortifiant pentru copii. ◊ Expr. Cît ai zice pește = foarte repede, într-o clipă; cît ai clipi (din ochi). A tăcea ca peștele (sau ca un pește) = a nu spune nimic, a nu scoate un cuvînt; a tăcea chitic. Tace ca peștele și tremură ca varga de frică. CREANGĂ, P. 23. A se zbate ca peștele pe uscat = a se lupta neputincios cu ceva; a o duce greu. A trăi ca peștele-n apă = a-i merge bine, a se simți bine, a trăi bine. A fi cu borșul la foc și cu peștele în iaz = a face planuri cu privire la un lucru înainte de a-l poseda, a se lăuda înainte de izbîndă. Asta e altă mîncare (de pește) v. mîncare. Cînd o prinde mîța pește = niciodată. Ciudă mi-i și rău îmi pare, C-am iubită și nu-i mare. Am nădejde c-o mai crește, Cînd a prinde mîța pește Și coada de urs o crește. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 431. ◊ Compuse: pește-ferăstrău = numele unui pește cu botul lung, turtit și dințat (Pristis pectinatus); pește-lup = pește răpitor, cu o gură largă, care înoată foarte repede și trăiește mai ales în rîurile mari (Aspius-aspius); avat, boulean; pește-porcesc = porcușor; pește-țigănesc = pălămidă-de-baltă (Pungitius platygaster); pește-de-piatră = pietrar; pește-cu-spadă = pește de mare, cu corpul lunguieț, în formă de fus, cu capul mare și cu falca superioară prelungită (Xiphias gladius); pește-de-mare = calcan. 2. (Bot.; în compusul) Pește-de-pădure = hamei. Hameiul... se mai numește și curpăn sau pește-de-pădure. ȘEZ. XV 40. 3. (Astron.; la pl., art.) Numele unei constelații din emisfera boreală, compusă din numeroase stele mici.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
TURTĂ, turte, s. f. 1. Pîine rotundă și plată, făcută din mălai sau din aluat nedospit. Am pus turta în foc să se coacă. ISPIRESCU, L. 335. Se coceau pe vatra sură două turte în cenușă. EMINESCU, O. I 84. Cînd eram la mama fată, Mîncam turtă coaptă-n vatră. ȘEZ. III 60. Să-mi cumpăr la copii sare, C-am făcut o turtă-n vatră Ș-am făcut-o nesărată. ALECSANDRI, P. P. 259. ◊ Expr. A coace (cuiva) turta v. coace (1). A face (pe cineva) turtă = a bate (pe cineva) tare. Las’ că te-oi prinde eu! Am să te fac turtă! GANE, N. III 61. A fi (sau a se îmbăta) turtă = a fi foarte beat, a se îmbăta foarte tare. Erau amîndoi turtă... Lumea a ieșit de prin case și de prin curți, nevenindu-i să-și creadă ochilor. PAS, Z. I 226. A trage cenușa pe turta sa v. cenușă. A rupe (sau a frînge) turta = a sărbători împlinirea unui an de la nașterea unui copil (cu un anumit ritual, în cursul căruia se rupe în două o turtă). Are omul o fată căreia îi rupe turta și a găsit pretext ca să dea o masă cunoscuților. CĂLINESCU, E. O. II 31. În ziua în care un copil împlinește anul, i se rupe turta. MARIAN, NA. 415. 2. Nume generic pentru diferite prăjituri. Tot ce mănînc dintr-însa, mai dulce îmi iaste decît ceale mai alease... turte... pancove și alte dulcețuri. ȚICHINDEAL, F. 446. ◊ Turtă dulce = prăjitură făcută din făină, miere și ouă. Cucoana moașă... rupe o bucată de turtă dulce de la madam Georgescu. CARAGIALE, O. II 170. 3. Pastă care rămîne după ce s-a stors mierea din faguri, uleiul din sămînță de floarea-soarelui etc. și care se fasonează prin turtire în formă plată și rotundă. I se îngălbenise tot trupul ca o turtă de ceară. PREDA, Î. 19. Galben ca turta de ceară și cu mîinile prinse de friguri, se ruga să-i primească atîta cît îi dădea. GALACTION, O. I 288. A doua zi îl găsiră... galben ca turta de ceară. ISPIRESCU, L. 102. 4. Plantă erbacee ghimpoasă din familia compozeelor, cu tulpina foarte scurtă, cu frunzele în rozetă, cu flori alburii dispuse în forma unei stele, dînd aspectul unor raze argintii; crește prin livezi și prin pășunile de la munte (Carlina acaulis). ◊ Compuse: turta-lupului = numele popular al semințelor unui arbore din India (din care se extrage și stricnina) folosite la stîrpirea unor animale stricătoare (Nuces vomicae). De umflătură de inimă... turta-lupului două dramuri să le pisezi cu făină. ȘEZ. X 57; turta-vacii = ciupercă comestibilă, asemănătoare cu mînătarca, cu pălăria convexă, galben- roșcată sau cafenie și acoperită cu o substanță vîscoasă; crește în pădurile de rășinoase (Boletus lutens).
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lup tânăr sint. s. (de obicei la pl.; pol., ec.) Tânăr strălucit și ambițios (mai ales în lumea politică, a afacerilor etc.) ◊ „Un răspuns din ce în ce mai tăios se insinuează din partea «lupilor tineri» ai FSN, adepții ex-premierului Roman.” R.l. 30 XI1 XII 91 p. 2. ◊ „Au participat tinerii lupi [...] și alții.” R.lit. 46/95 p. 9 (varianta tânăr lup, după fr. jeunes loups; PR 1966, DMC 1967; T. Slama-Cazacu în R.lit. 35/93 p. 12)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
tânăr lup v. lup tânăr
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
LUP ~i m. Mamifer carnivor, asemănător câinelui, care are blană sură, cap mare cu bot ascuțit, gât gros și coadă stufoasă. * ~ în piele de oaie om rău și nesincer. Vorbești de ~ și ~ul la ușă se zice când vorbești despre cineva și acesta tocmai atunci apare. A da oile în paza ~ului a lăsa pe cineva sau ceva la dispoziția răuvoitorilor. ~ul își schimbă părul, dar năravul ba deprinderile rele nu se uită (ușor). ~ bătrân om hâtru și cu experiență bogată. A scăpa ca din gura ~ului a scăpa cu greu dintr-o mare primejdie. A mânca ca un ~ a mânca mult și cu lăcomie. Foame de ~ foame mare. A se duce ca pe gură de ~ a dispărea repede și fără urme. Și ~ul sătul și oaia întreagă se spune când se face dreptate ambelor părți aflate în conflict. Iarna n-au mâncat-o ~ii iarna încă nu s-a sfârșit. 2): ~ul-bălții știucă. ~-de-mare a) pește marin cu dinți puternici; b) specie de focă; c) marinar experimentat. ~ul-vrăbiilor pasăre răpitoare cu spinarea cenușie, cu aripile și coada neagră. ~ marsupial mamifer carnivor, de talia unui câine, cu blană cenușie și cu dungi pe spate. 3) art. Constelație din emisfera sudică. /<lat. lupus
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lup m. 1. cuadruped sălbatic și carnivor din genul câinelui; lupul vrăbiilor, sfrancioc; 2. blană de lup; 3. fig. om crud. [Lat. LUPUS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Vasile-Lupu m. Domnul Moldovei, Albanez din Epir, trăi în luptă continuă cu contemporanul său Mateiu-Basarab. El fundă școli slavone și o tipografie (1640), introduse limba română în serviciul diVin și tipări codicele Pravilele împărătești (1646). Vasile Lupu muri în Constantinopole (1661), după ce stătuse 6 ani în închisoare, și fu înmormântat la Iași, în mănăstirea Trei-Ierarhi.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lup m. (lat. lŭpus, lup, vgr. lýkos, scr. vrĭka-s, vsl. vlŭkŭ, got. vulf-s, germ. wolf; [it. lupo], sic. lupu, pv. lop, fr. loup, cat. llob, sp. pg. lobo). Un animal sălbatic care seamănă foarte mult cu cînele (numaĭ că e maĭ mare) și care atacă maĭ ales turmele de oĭ. Blană de lup: manta blănită cu lup. Un bir plătit cu blănĭ de lup (?): scutește de iliș, sulgiŭ, unt și lup (Xen. 3, 193). Lupu vrăbiilor, sfrancĭoc. Lup de mare (fr. loup de mer), 1. un fel de focă, 2. marinar bătrîn. A mînca ca lupu, a mînca cu mare lăcomie. A urla cu lupiĭ, a te afla într’o societate de răĭ și a face de nevoĭe ca eĭ. A scăpa ca din gura lupuluĭ, a scăpa dintr’un mare pericul. A trăi ca lupu’n pădure, a trăi la largu tăŭ, fericit, Prov. Lupu păru-șĭ schimbă, da năravu ba. V. nărav.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
barba-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bărbii-lupului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
câine-lup s. m., art. câinele-lup; pl. câini-lupi, art. câinii-lupi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
gura-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gurii-lupului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gură-de-lup1 (malformație) s. f., g.-d. art. gurii-de-lup
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
gură-de-lup2 (ochi de parâmă; unealtă) s. f., g.-d. art. gurii-de-lup; pl. guri-de-lup
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
lup (animal sălbatic; rasă de câini) s. m., pl. lupi, art. lupii
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
lup-de-mare (focă) s. m., pl. lupi-de-mare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!lupul-albinelor (insectă) s. m. art., pl. lupii-albinelor
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!lupul-bălții (pește) s. m. art., pl. lupii-bălții
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!lupul-vrăbiilor (pasăre) (desp. -bi-i-) s. m. art., pl. lupii-vrăbiilor
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
mărul-lupului (plantă) s. m. art.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
piperul-lupului (plantă) s. m. art.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
scânteiuța-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. scânteiuței-lupului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
spinarea-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. spinării-lupului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
turta-lupului (sămânță) (pop.) s. f. art., g.-d. art. turtei-lupului
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
barba-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. bărbii-lupului
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de Laura-ana
- acțiuni
câine-lup s. m., art. câinele-lup (dar: câinele său lup); pl. câini-lupi, art. câinii-lupi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!gura-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. gurii-lupului
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!gură-de-lup1 (defect) s. f., g.-d. art. gurii-de-lup
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
gură-de-lup2 (ochi de parâmă, unealtă) s. f., g.-d. art. gurii-de-lup; pl. guri-de-lup
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lup s. m., pl. lupi, art. lupii
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!lup de mare (marinar) s. m. + prep. + s. f.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!lup-de-mare (focă) s. m., pl. lupi-de-mare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!lupul-albinelor (insectă) s. m. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!lupul-bălții (pește) s. m. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!lupul-vrăbiilor (pasăre) (-bi-i-) s. m. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!mărul-lupului (plantă) s. m. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!piperul-lupului (plantă) s. m. art.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!scânteiuța-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. scânteiuței-lupului
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!spinarea-lupului (plantă) s. f. art., g.-d. art. spinării-lupului
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
!turta-lupului (sămânță) (pop.) s. f. art., g.-d. art. turtei-lupului
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
barba-lupului s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
câine-lup s. m., art. câinele-lup; pl. câini-lupi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gura-lupului (bot. ) s. f., g.-d. art. gurii-lupului
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gură-de-lup (med. ) s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
gură-de-lup (tehn. ) s. f., g.-d. art. gurii-de-lup; pl. guri-de-lup
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lup s. m., pl. lupi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lup-de-mare (focă, marinar) s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lupul-albinelor (insectă) s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lupul-bălții (știucă) s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
lupul-vrăbiilor (pasăre) s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
mărul-lupului (bot.) s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
piperul-lupului s. m.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
scânteiuța-lupului s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spinarea-lupului (bot.) s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
turta-lupului s. f.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
BARBA-LUPULUI s. v. pojarniță, rujă, spânz, sunătoare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
BEȘINA-LUPULUI s. v. gogoașă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUP s. 1. (ZOOL.; Canis lupus) (Olt., Ban. și Transilv., eufemistic) spurc. 2. (ZOOL.) lupul-preriilor v. coiot. 3. (IHT.) lup-de-mare v. lavrac. 4. lupul-vrăbiilor v. sfrâncioc.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUPUL-ALBINELOR s. v. albinărel, furnicar, prigorie, viespar.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
LUPUL-BĂLȚII s. v. știucă.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
MĂRUL-LUPULUI s. v. curcubețea, curcubețică, dalac, omag, remf.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PĂR-DE-LUP s. v. țăpoșică.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PEȘTE-LUP s. v. avat.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIPERUL-LUPULUI s. v. tulichină.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
PIPERUL-LUPULUI s. v. popilnic.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
SPINAREA-LUPULUI s. v. ferigă, ruginiță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
TALPA-LUPULUI s. v. coada-mâței.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
barba-lupului s. v. POJARNIȚĂ. RUJĂ. SPÎNZ. SUNĂTOARE.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
beșina-lupului s. v. GOGOAȘĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
LUP s. 1. (ZOOL.; Canis lupus) (Olt., Ban. și Transilv., eufemistic) spurc. 2. (IHT.) lup-de-mare (Morone labrax) = lavrac, șalău-de-mare. 3. (ORNIT.) lupul-vrăbiilor (Lanius excubitor) = berbecel, sfrîncioc, (reg.) berbecuț, șoimuț, țăcăitoare, capra-dracului.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lupul-albinelor s. v. ALBINĂREL. FURNICAR. PRIGORIE. VIESPAR.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
lupul-bălții s. v. ȘTIUCĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
mărul-lupului s. v. CURCUBEȚEA. CURCUBEȚICĂ. DALAC. OMAG. REMF.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
păr-de-lup s. v. ȚĂPOȘICĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
pește-lup s. v. AVAT.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
PIPERUL-LUPULUI s. (BOT.; Asarum europaeum) popilnic, (reg.) ficățea, năjitnică, pipăruș, piperniță, trierei (pl.), tulipin, buba-inimii, buruiana-frigurilor, buruiană-de-atac, dafin-mic, lingura-frumoaselor, lingura-popii.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
piperul-lupului s. v. TULICHINĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spinarea-lupului s. v. FERIGĂ. RUGINIȚĂ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
talpa-lupului s. v. COADA-MÎȚEI.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
lup (lupi), s. m. – Animal sălbatic asemănător cu un cîine (Canis lupus). – Mr., megl., istr. lup. Lat. lŭpus (Pușcariu 1001; Candrea-Dens., 1028; REW 5173), cf. it. (lupo), sicil. lupu, prov. lop, fr. loup, cat. llob, sp., port. lobo. – Der. lupan, adj. (roșcat); lupan, s. m. (lupușor; nume de animale domestice cu părul roșcat); lupesc, adj. (de lup); lupește, adv. (ca lupii); lupărie, s. f. (loc plin cu lupi); lupei, s. m. (lup mic); lupoaică, s. f. (femela lupului); lupoaie (var. lupariță), s. f. (plantă, Orobanche ramosa). Lupare, pe care Bogrea, Dacor., IV, 830, îl derivă dintr-un lat. *lupalis, pare un cuvînt suspect.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
lup v. Wolf.
- sursa: DTM (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lup, lupi, s.m. – 1. (zool.) Mamifer carnivor (Canis lupus). ♦ (onom.) Lup, Lupan, Lupănescu, Lupașcu, Lupău, Lupean, nume de familie (566 de persoane cu aceste nume, în Maramureș, în 2007); Lupan (422 de persoane), frecvent în zona Groși-Baia Mare. Lupi, poreclă pentru locuitorii din Blidari (Bilțiu-Dăncuș, 2005), Sat Șugatag (Papahagi, 1925) („pentru ce-s mai apucători, mai pribegi”), Șurdești și Vărai; Lupuțu, poreclă în Borșa (ALRRM, 1969); Lupuc, poreclă în Lăpuș (Birdaș, 1994). 2. Menghina tâmplarului (ALR, 1956: 543; Chioar). – Lat. lupus (Șăineanu, Scriban; Pușcariu, CDDE, cf. DER; DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
lup, -i, s.m. – 1. Mamifer carnivor (Canis lupus). Lupi, poreclă pentru locuitorii din Șugatag: „pentru ce-s mai apucători, mai pribegi” (Papahagi 1925). Poreclă pentru locuitorii din Blidari (T.B. Dăncuș). Lupuțu, poreclă în Borșa (ALR 1969). Lupuc, poreclă în Lăpuș (Birdaș 1994). 2. Menghina tâmplarului (ALR 1956: 543; Chioar). – Lat. lupus.
- sursa: DRAM (2011)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
LUPU 1. Nicolae L. (1876-1946, n. Arsura, jud. Vaslui), medic și om politic român. Membru al Partidului Liberal (din 1907). Președinte al Partidului Țărănesc (1924-1926), la care a aderat în 1918; în 1926 a fost vicepreședinte al Partidului Național-Țărănesc. În 1927 a părăsit P.N.Ț., creând, cu adepții săi, un nou partid țărănesc. A revenit în P.N.Ț., în 1934. A luat atitudine împotriva tendințelor autoritare ale lui Carol II. Ministru de Interne (1919-1920), al Instrucțiunii (4-20 iun. 1927), al Muncii, Cooperației și Asigurărilor Sociale (1927-1928), calitate în care a contribuit la adoptarea unor legi privind ziua de lucru de 8 ore și protecția muncii femeilor și copiilor. În 1946 s-a desprins din P.N.Ț., formând Partidul Țărănesc-Democrat, care a susținut principalele măsuri inițiate de guvernul procomunist dr. Petru Groza. 2. Nicolae Gh. L. (1884-1966, n. Arsura, jud. Vaslui), medic și om politic român. Frate cu L. (1). Acad. (1948), prof. univ. la București. După decesul fratelui său, a luat conducerea Partidului Țărănesc-Democrat (1946-1948). A înființat și condus (1848-1966) Institutul de Terapeutică. Lucrări în diferite domenii ale medicinii interne („Hematologie clinică”, „Sclerozele pulmonare”, „Insuficiența aortică latentă”, „Boala reumatismală”). A promovat o mai bună organizare a învățământului medical și a muncii științifice, amenajând la Spitalul Colentina laboratoare pentru pregătirea studenților și pentru cercetare. Membru al mai multor academii și societăți științifice din străinătate.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LUPU, Niculaie Gh. (n. 1905, Bacău), arhitect român și istoric al arhitecturii. A construit imobile de locuit la București, Ploiești și Râmnicu Vâlcea și aripa dinspre Biserica Kretzulescu a Palatului Regal. Lucrări teoretice („Studii și elemente de arhitectură clasică”).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LUPU, Radu (n. 1945, Galați), pianist român. Stabilit în Marea Britanie (1969). Elev al Floricăi Muzicescu și Cellei Delavrancea. Studii la Moscova cu Heinrich Neuhaus. Carieră internațională ca solist al unor mari orchestre britanice sau americane. Unul dintre cei mai de seamă interpreți ai muzicii lui Beethoven, Brahms, Mozart și Schubert. Discografie bogată.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LUPU, Theodor (1899-1962), violoncelist și compozitor român. Bogată activitate concertistică. Membru al cvartetelor „Pro Musica”, „George Enescu”, al triolului „George Manoliu”. Lucrări orchestrale, vocsle, corale.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DENTE LUPUS, CORNU TAURUS PETIT (lat.) lupul atacă cu colții, taurul cu coarnele. – Horațiu, „Satirae”, II, 1, 52. Fiecare folosește armele de care dispune.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DIONISIE LUPU (1769-1831), mitropolit al Țării Românești (1819-1821). Partizan al Eteriei; a trimis bursieri din Țara Românească în străinătate.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HOMO HOMINI LUPUS EST (lat.) omul e lup pentru om – Plaut, „Asinaria”, 2, 4, 88. Cuvinte reluate de Bacon, Hobbes și de alți gânditori moderni pentru a ilustra degenerarea relațiilor dintre oameni, atunci când acțiunile lor sunt dirijate de un egoism rapace.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LUPU DIONISIE v. Dionisie.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LUPU MEHEDINȚEANU (?-1618), boier din Țara Românească. Mare paharnic (1612-1617). Conducător al mișcării din 1617-1618 împotriva politicii lui Alexandru Iliaș, pe care îl alungă de la domnie. Numit mare spătar de noul domn Gavril Movilă, a fost ucis de turci.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LUPUS IN FABULA (lat.) lupul din fabulă – Terențiu, „Adelphoi”, act. IV, scena 1. Persoană care își face apariția tocmai în momentul când se discută despre ea: vorbești de lup și lupul la ușă.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PRAVILA LUI VASILE LUPU, culegere de norme de drept civil, vamal, fiscal și economic, cunoscută și sub numele de „Carte românească de învățătură”, primul cod de legi tipărit în limba română, care apare la Iași în 1646. Are ca principale izvoare o serie de norme ale legislației bizantine din sec. 7-8 (ex. legea agricolă și tratatul de drept penal al juristului italian Prospero Farisiacci, 1554-1618).
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ARISTOLOCHIA L., MĂRUL LUPULUI, fam. Aristolochiaceae. Gen originar din zonele continentale și calde ale globului, cca 298 specii, erbacee sau arbuști cu tulpini volubile. Flori (perigonul, la bază umflat, este cilindric, rotund sau oblong, spre vîrf gîtuit, încovoiat sau îndoit, cu marginea lărgită, lobată sau ca o limbuță lățită, 6 stamine, rar 4-10 sau mai multe, filamentele și anterele lipite de stil, ovar cu 6, rar 4 loji) verzi, galbene sau pătate, singulare. Frunze alterne, nedentate, simple sau cu 3-5 lobi, reniforme, ovate, cordat-ovate, nervate. Fruct, capsulă cu multe semințe.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Daphne mezereum L.. « Tulichină, Piperul lupului ». Specie care înflorește primăvara devreme, înainte de înfrunzire, rar toamna. Flori (perigon cu 4 diviziuni, 8 stamine) roz-purpurii, rar albe, parfumate, acoperite cu peri noi, sesile, așezate 2-4 pe ramuri, și inflorescențe laterale, sau dispuse axilar. Fruct, drupă cărnoasă, roșie, otrăvitoare, cu un sîmbure, se coace în luna august. Frunzele își păstrează culoarea verde și cad toamna tîrziu, chiar în iarnă. Sînt simple (cca 9 cm lungime), alterne, lanceolate, la bază cuneate, marginea întreagă, pe partea inferioară verzi-cenușii, glabre, cu nervura mediană ieșită mult în relief. Arbust mic (cca 1,30 m înălțime), otrăvitor, cu tulpină erectă, puțin ramificată, scoarță netedă, verde-gălbuie, otrăvitoare, lujeri glabrii, flexibili, cu miros neplăcut.
- sursa: DFL (1989)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dente lupus, cornu taurus petit (lat. „Lupul atacă cu colții, taurul cu coarnele”) – Versul 52 din satira I, cartea a doua, de Horațiu. Sensul e foarte limpede: fiecare se luptă cu armele pe care natura i le-a dăruit, fiecare se apără cu argumentele sale, specifice. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Homo homini lupus (lat. „Omul e lup pentru om”) – Poetul latin Plaut a fost acela care, acum peste două mii de ani, în versul 405 din comedia sa Asinaria (act. II, sc. 4) a sintetizat în aceste cuvinte-care au ajuns vestite pretutindeni – lăcomia sălbatică, nepotolită, ce tranfiormă pe unii oameni în fiare față de semenii lor. Latinii i-au asemuit cu lupii, indienii îi compară cu panterele, iar noi spunem despre asemenea indivizi că se mănîncă între ei ca cîinii. Versul întreg era: Lupus est homo homini, non homo, dar uzul l-a rezumat în trei cuvinte. Numeroși scriitori și ginditori: Bacon, Hobbes, Balzac, Gorki, Sadoveanu etc. au ilustrat această cugetare a lui Plaut prin momente și exemple caracteristice vieții unor societăți și epoci. Dar îndeosebi acest adevăr brutal a fost și mai este oglindit în regimul unde exploatarea omului de către om nu-i altceva decît traducerea în faptă a lui homo homini lupus. Seneca i-a opus principiul umanitar de viață: homo res sacra homini (Omul e ceva sfînt pentru om). LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Lupul moralist (sau: Lup în piele de oaie) – Expresia e plastic ilustrată în fabula cu același titlu a lui Grigore Alexandrescu. Lupul, ajuns împărat, auzind că în ținutul său sînt mulți prigonitori, porunci să se strîngă obșteasca adunare și începu o lecție de morală: „Gîndiți-vă la suflet, și luați de la mine Pildă a face bine”. Dar lupul purta tocmai o manta din pielea jupuită de pe oaie. Și atunci: „Răspunse un vulpoi, în slujbe lăudat: - Ne poate fi iertat Să vă-ntrebăm smerit de vreți a ne-arăta De unde-ați cumpărat postavul de manta?” Astfel expresia „lupul moralist” se aplică acelor oameni care – aidoma lupului din fabula – îi condamnă pe alții pentru fapte pe care ei înșiși nu pregetă să le săvîrșească. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Lupus in fabula (lat. „Lupul în fabulă”) – replică din comedia Adelfi de Terențiu (act. IV, sc. 1). Acest termen latin e strămoșul zicalei noastre: vorbești de lup și lupul la ușă.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Tenere lupum auribus (lat. „A ține lupul de urechi”) – replică din comedia Formio de Terențiu (act. III, sc. 3). A ajuns proverb și înseamnă a te afla într-o mare încurcătură. LIT.
- sursa: CECC (1968)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
a intra în gura lupului expr. a avea de înfruntat o posibilă primejdie.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a mânca ca un lup / ca un spart / de parcă ar fi spart expr. a mânca cu poftă, cu lăcomie, mestecând și înghițind rapid.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
a pune lupul paznic / păstor la oi expr. (pop.) a lăsa ceva sau pe cineva în grija celui ce-i poate face rău.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
flămând ca un lup expr. a fi foarte flămând.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
gură de lup expr. (intl.) instrument metalic pentru forțarea ușilor sau a portierelor.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lup îmbrăcat în piele de oaie expr. om șiret / rău / ipocrit.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lup moralist expr. (livr.) persoană care critică la alții defectele pe care el însuși le are.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
lupii! interj. (adol., glum.) uite / trece o fată frumoasă!
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — |
| |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — |
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin (M1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv masculin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — |
| |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — |
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin compus | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular | — |
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
barba-lupuluisubstantiv feminin articulat
gura-lupuluisubstantiv feminin articulat
- 1. Plantă erbacee cu frunze alungite și flori vinete-violete, având o margine albă sau gălbuie (Scutellaria altissima). DEX '09 DLRLC NODEX
gură-de-lup, guri-de-lupsubstantiv feminin
- 1. Defect congenital de conformație a feței omului, constând dintr-o despicătură la buza și la gingia superioară și în cerul-gurii, și în comunicarea cavității bucale cu fosele nazale. DEX '09 DLRLC
- 2. Ochi dublu al unei parâme, prin care aceasta se prinde de cârligul unei remorci ori al unei macarale, sau prin care se agață de o bară. DEX '09 DLRLC
- 3. Unealtă cu care se îndoaie tabla groasă. DEX '09 DLRLC
lup, lupisubstantiv masculin
- 1. Mamifer carnivor din familia canidelor, cu corpul de circa 150 cm lungime, acoperit cu blană sură, cu gâtul gros, cu capul mare, cu botul și urechile ascuțite și cu coada stufoasă (Canis lupus). DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Dintr-o dată s-au sculat cu mînie scroafele asupra lupului, clefăind și pălindu-l cu sfîrlele. SADOVEANU, B. 103. DLRLC
- Argatul... a murit sărmanul mușcat de un lup turbat. HOGAȘ, DR. II 46. DLRLC
- Și deodată-n urmă-le văzură că se ridică o pădure, neagră, deasă, mare, înfiorată... de un urlet flămînd de lupi. EMINESCU, N. 23. DLRLC
- Ochii bancherului se înflăcărară; ai fi zis că e un lup flămînd ce vede o pradă. BOLINTINEANU, O. 393. DLRLC
- 1.1. Om hrăpăreț și crud. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și lupii s-or frînge amarnic de rău De-or vrea să se-atingă de leagănul tău. FRUNZĂ, S. 11. DLRLC
-
- 1.2. Lup marsupial = mamifer carnivor, de talia unui câine, cu blană cenușie și cu dungi pe spate. NODEX
- Pe ciobanul fără câine Lupii-l lasă fără pâine = cel care nu-și ia măsuri de prevedere păgubește. DLRLC
- Lup îmbrăcat în piele de oaie sau lup în pielea oii, se spune despre un om șiret, rău și prefăcut. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Lupul cu slugi rămâne flămând = cine nu se servește singur rămâne păgubit. DLRLC
- Ori îi urla ca lupul, ori îi cînta ca cucul = tot una este. DLRLC
- A intrat lupu-n coșar = păzește-te de hoț. DEX '09 DLRLC
- Vorbești de lup și lupul la ușă = vorbești despre cineva și acesta tocmai sosește. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- A da oile în paza lupului = a lăsa pe cineva la discreția dușmanilor, a hoților. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Lupul își schimbă părul, dar năravul ba = deprinderile rele și învechite nu se schimbă ușor. DLRLC NODEX
- A avea urechi de lup = a auzi bine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A închide lupul în stână = a-și aduce singur dușmani în casă sau în preajmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A trăi ca lupul în pădure = a trăi la largul său. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A înghiți (sau a mânca) ca (sau cât) lupul = a înghiți sau a mânca mult și cu lăcomie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- A se duce (ca) pe gura lupului = a dispărea cu repeziciune. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- A se arunca în gura lupului = a se expune primejdiilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- A scăpa (ca) din gura lupului = a (se) salva dintr-o situație foarte grea. DEX '09 DEX '98 NODEX
- A scoate (sau a trage) ca din gura lupului = a salva un lucru aproape pierdut. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Și lupul sătul și oaia întreagă se spune când se face dreptate ambelor părți aflate în conflict. NODEX
- Iarna n-au mâncat-o lupii = iarna încă nu s-a sfârșit. NODEX
- Lup bătrân = om hâtru și cu experiență bogată. NODEX
- Foame de lup = foame mare. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
- Părul-lupului. DLRLC
-
- 2. Buștean susținut de o capră deasupra jilipului, folosit ca frână pentru reducerea vitezei lemnelor. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Nume dat la diverse mașini folosite în filaturi pentru curățirea sau prelucrarea materialelor textile. DEX '09 DLRLC
- Lup amestecător = mașină de destrămat și de amestecat materia primă, care formează amestecul de fibre în filaturile de lână și de vigonia. DEX '09 DEX '98
- Lup bătător = mașină de lucru folosită în filaturile de bumbac, care execută destrămarea și curățarea de impurități a bumbacului desfoiat în prealabil. DEX '09
- Lup destrămător = mașină de lucru folosită în filaturile de lână și de vigonia pentru destrămarea firelor și a țesăturilor, în vederea recuperării fibrelor și a reintroducerii lor în amestec. DEX '09
-
etimologie:
- lupus DEX '09 DEX '98 NODEX
lup-de-mare, lupi-de-maresubstantiv masculin
- 1. Numele unei specii de focă. DEX '09 DLRLC NODEX
- 1.1. Marinar experimentat, încercat. DEX '09 DLRLC NODEX
- Femeia... vorbește cu pasiune, ca orice lup-de-mare, despre chestii navale, vapoare, furtuni și naufragii. BART, E. 225. DLRLC
- comentariu Norma actuală prevede folosirea pentru acest sens a formei fără cratimă: lup de mare. DOOM 2
-
-
- 2. Specie de pasăre acvatică de mărimea unui uliu, de culoare brun-întunecat, cu partea ventrală albă în timpul iernii, care cuibărește în ținuturile nordice (Stercorarius pomarinus). DEX '09
- 3. Lavrac. DEX '09sinonime: lavrac
- 4. Pește teleostean marin lung de circa 1 m, cu dinți puternici (Anarchichas lupus). DEX '09 NODEX
Lupsubstantiv masculin articulat
- 1. Constelație din emisfera sudică. NODEX
etimologie:
- lupus NODEX
lupul-albinelorsubstantiv masculin articulat
lupul-bălțiisubstantiv masculin articulat
- 1. Lupul-bălții. DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: știucă
lupul-vrăbiilorsubstantiv masculin articulat
- 1. Pasăre cu spinarea cenușie, cu aripile și cu coada de culoare neagră (Lanius excubitor). DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: sfrâncioc
mărul-lupuluisubstantiv masculin articulat
- 1. Plantă erbacee cu frunze ovale, cu flori galbene și fructe tari în formă de pară; (Aristolochia clematitis). DEX '09sinonime: remf
păr-de-lupsubstantiv masculin
- 1. Țăpoșică. Sinonimesinonime: țăpoșică
pește-lup, pești-lupsubstantiv masculin
spinarea-lupuluisubstantiv feminin articulat
talpa-lupuluisubstantiv feminin articulat
- Plantă erbacee cu flori mici roșietice, cu frunzele acoperite în partea inferioară de numeroase glandule, albe, având proprietăți antiscorbutice și diuretice (Chaiturus marrubiastrum). DEX '09 DLRLC NODEXsinonime: coada-mâței
turta-lupuluisubstantiv feminin articulat
- 1. Numele popular al semințelor foarte toxice ale unui arbore din India (Strychnos nux vomica), din care se extrage stricnina. DEX '09 DLRLC
- De umflătură de inimă... turta-lupului două dramuri să le pisezi cu făină. ȘEZ. X 57; DLRLC
-