LUCEAFĂR, luceferi, s. m. 1. Nume popular al planetei Venus și al altor stele strălucitoare. ◊ Luceafărul-de-Dimineață sau Luceafărul-de-Ziuă, Luceafărul-Porcilor, Luceafărul-Boului = planeta Venus (văzută dimineața, înainte de răsăritul soarelui). Luceafărul-de-Seară sau Luceafărul-de-Noapte, Luceafărul-Ciobanilor = planeta Venus (văzută seara). Luceafărul-cel-Mare-de-Miezul-Nopții sau Luceafărul-cel-Frumos = steaua Vega din constelația Lirei. Luceafărul-Porcesc sau Luceafărul-Porcar = steaua Aldebaran din constelația Taurului. Luceafărul-cel-Mare-de-Noapte = steaua Hiperion. 2. Fig. Epitet dat unui bărbat cu calități deosebite. – Lat. Lucifer.

LUCEAFĂR sm. 1 💫 Numele popular al planetei Venus, și anume: ~UL-DE-DIMINEAȚĂ sau DE-ZIUĂ (zis și ~UL-PORCILOR sau ~UL-BOULUI), cînd se vede dimineața, înainte de a răsări soarele; ~UL-DE-SEARĂ sau DE-NOAPTE (zis și „steaua ciobanului”), cînd se arată seara pe cer: pe cînd se ridica ~ul de ziuă, eram la Movilița (I.-GH.); de atunci a răsărit ~ul de ziuă, fiul împăratului, Busuioc, și ~ul de noapte, fiul roabei, Siminoc (ISP.); sprinten ca ~ul sclipitor al dimineții (ODOB.); cînd răsare ~ul de seară sau steaua ciobanului, atunci se începe seara (MAR.); mîne dimineața, cînd răsare ~ul boului, noi adăpăm, și ziua ne prinde în cîmp (SLV.); mai ’nainte de a răsări ~ul porcilor, cînd toți porcii se deșteaptă (ISP.) ¶ 2 💫 ~UL-DE-ZORI sau ZORILĂ, numele dat de popor stelei Sirius; ~ul cel mare de miezul nopții sau ~ul cel frumos, numele stelei Vega, din constelațiunea Lirei ¶ 3 Ⓕ Se întrebuinețează metaforic ca tipul frumuseții desăvîrșite: avea o fată ca un ~ de mîndră (MERA) ¶ 4 Reprezentant strălucit: literatura a pierdut în el pe unul din lucerii săi (I.-GH.) [lat. lucĭfer].

!Luceafărul-de-Seară (planetă) (pop.) s. propriu m. art.

Luceafărul / Luceafărul-Ciobanilor / Luceafărul-de-Seară / Luceafărul-de-Ziuă (planetă) (pop.) s. propriu m.